Translate

vineri, 28 noiembrie 2014

Designul inteligent versus darwinism. Intelligent Design vs. Darwinian Evolution.



Teoria evoluţionistă ale cărei baze au fost puse de celebrul Charles Darwin este acceptată de majoritatea oamenilor de ştiinţă drept teoria care explică apariţia şi evoluţia vieţii pe Terra.

Însă nu este nici pe departe singura teorie prin care oamenii au încercat să-şi explice apariţia vieţii. Înainte şi chiar după Charles Darwin, lumea oamenilor de ştiinţă a cunoscut o serie de alte teorii, mai mult sau mai puţin ştiinţifice, dar care îşi propuneau să explice originea vieţii. Multe dintre ele ne par asăzi hilare şi de-a dreptul fanteziste. Între toate acestea, se remarcă însă mult discutata teorie a Designului Inteligent, cu siguranţă cea mai controversată dintre toate.

De la Muntele Paradisiac al lui Linnaeus la Echilibrul Punctuat al lui Niels Eldregde
 
Originea lumii, a vieţii pe Terra şi a tot ceea ce ne înconjoară au fost întrebări care i-au preocupat pe oameni încă de la începutul vremurilor. Mai precis, încă din momentul în care oamenii au dezvoltat ceea ce se numeşte conştiinţă cognitivă. O parte din oameni au acceptat şi acceptă în continuare explicaţiile creaţionismului de inspiraţie divină, cu care intră în contact în funcţie de religia în care se naşte sau este crescut fiecare.
 
Tabăra scepticilor, care cuprindea de regulă oamenii de ştiinţă. cu al lor spirit curios şi inovativ, nu a acceptat niciodată explicaţiile mistico-religioase şi, în consecinţă, a lansat de-a lungul timpului o serie de teorii voit, şi mai degrabă vădit, ştiinţifice care încercau aceleaşi lucru: să explice originea Universului, a Terrei şi a vieţii. Unele dintre aceste teorii au fost anterioare evoluţionismului darwinist, altele au fost incompatibile cu acesta, iar unele s-au vrut complementare evoluţionismului. Cu toate, însă, merită amintite, fie şi numai pentru partea lor bizară şi chiar fantezistă pe alocuri.
 
Înainte cu ceva timp de Darwin, zoologul, fiziologul şi botanistul suedez Carl Linnaeus sau Carolus Linnaeus (1707-1778), s-a dovedit a fi unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă din istoria lumii. El este cel care a creat ceea ce se cheamă nomenclatorul denumirilor ştiinţifice în limba latină pentru toate denumirile speciilor de plante şi animale. Spirit cutezător şi ştiinţific, Linnaeus sau Linné, cum mai este denumit, şi-a pus şi el întrebări cu privire la originea vieţii şi a Universului. Numai că mare parte din teoria sa se bazează pe întâmplările din Geneza biblică.
 
Pe baza descoperirilor proprii şi a ideilor sale personale, naturalistul suedez şi-a format propria teorie, căreia i-a spus Muntele Paradisiac. Linné era de părere că în timpuri imemoriale existase la Ecuator o uriaşă insulă muntoasă care conţinea în văile sale toate biotopurile şi vieţuitoarele din prezent. Acesta ar fi fost locul de unde a izvorât viaţa, cu nenumăratele sale forme. Cum apele au inundat insula, animalele au fugit de acolo şi au populat Pământul.
 
Seamănă mult cu mitul biblic al Arcei lui Noe eşuată pe Muntele Ararat din Caucaz, numai că Muntele Paradisiac al lui Linné era în ape ecuatoriale şi lipseşte orice menţiune despre Creator. Evident, Linné era una dintre cele mai mari celebrităţi ale lumii ştiinţifice din perioada sa, însă teoria  i-a fost respinsă de alţi oameni de ştiinţă, care nu puteau înţelege cum de urşii polari au străbătut Africa pentru a ajunge în Arctica, sau de ce trăiesc cămile în unele deşerturi, iar în altele nu există deloc...
 
Cunoaşterea este una dintre trăsăturile caracteristice ale speciei umane.
 
Cunoaşterea este una dintre trăsăturile caracteristice ale speciei umane.  
 
Celebrul conte naturalist Georges Louis Leclerc, Comte de Buffon, nu s-a lăsat nici el mai prejos. Autorul impozantei Histoire Naturelle (44 de volume), a încercat şi el să explice apariţia vieţii. Buffon a observat că regiunile similare, dar izolate, conţineau deseori specii diferite. Spre exemplu, deşi Arctica şi Antarctica au climate şi relief similar, nu există pinguini în Arctica sau urşi polari în Antarctica. Observaţia sa a devenit Legea lui Buffon şi este valabilă şi azi. Buffon a respins pe loc ideile lui Linné şi a presupus că Dumnezeu a creat toate animalele undeva la Polul Nord şi în vremuri mai calde. De acolo, animalele s-ar fi încolonat şi s-ar fi răspândit pe toată planeta.
 
Jean Baptiste Lamarck (1744-1819), a încercat şi el să găsească o explicaţiea acestui fenomen mai mult decât incitant. Ipoteza sa despre evoluţie avea la bază ideea de „util şi specific”. Lamarck a observat că mai multe organisme vii aveau organe sau structuri atrofiate sau, din contră, mărite. Pe baza acestor observaţii, Lamark credea că atributele şi specializările părinţilor se transmit direct urmaşilor. Conceptul de „util şi specific” a continuat să fie o ipoteză agreată înainte de apariţia geneticii. Evoluţia lamarckiană nu a dispărut fără urme. Ea l-a inspirat pe horticultorul sovietic Ivan Miciurin, care, la rândul său, i-a influenţat pe Trofim Lîsenko şi Iosif Stalin să aplice conceptele miciuriniste asupra agriculturii sovietice. Rezultatele au fost dezastruoase...
 
Însă tocmai din Antichitate ne parvine un personaj deosebit de interesant. Este vorba de Anaximandru din Milet, un filosof grec ale cărui căutări au depăşit graniţele filosofiei. Preocupat şi de ştiinţă şi cunoaştere, Anaximadru şi-a grupat scrierile din aceste domenii într-un volum intitulat „Despre Natură”. Ce este fascinant la acest gânditor grec este faptul că ideile sale despre originea vieţii seamănă surprinzător de mult cu un fel de proto-teorie a evoluţionismului, evident cu iz antic. Anaximadru sugerează că Terra a fost făurită dintr-o substanţă amorfă pe care el a denumit-o apeiron. Ulterior, organisme precum plantele şi animalele ar fi apărut din apă şi pământ, iar primele vieţuitoare vertebrate au fost peştii, din care ar fi evoluat şi oamenii. În afară de această lucrare, Anaximadru a încercat să deseneze o hartă a lumii şi a mai studiat astronomia. Din nefericire, cea mai mare partea a scrierilor sale a fost pierdută.
 
Portret de epocă al naturalistului Charles Darwin.
 Portret de epocă al naturalistului Charles Darwin.  
 
La fel de interesant s-a dovedit a fi şi  omul de ştiinţă arab Abu Uthman Amr ibn Bahr al Kinani al Basri (776-868), mai cunoscut sub numele de Al-Jahiz. Una dintre cele mai remarcabile opere ale sale, care au supravieţuit trecerii timpului, este Cartea Animalelor, unde acest gânditor musulman şi-a notat propriile observaţii, care, culmea, sunt extrem de asemănătoare teoriei evoluţioniste a lui Darwin.
 
Al-Jahiz îşi expune părerile şi ideile grupate în trei secţiuni distincte ale lucrării: lupta pentru supravieţuire, transformarea speciilor şi factorii mediului ambiant . Al-Jahiz mai afirmă că fiecare individ se află în competiţie directă cu restul indivizilor. Factorii de mediu forţează organismele să dezvolte treptat noi caracteristici care să le ajute să supravieţuiască din ce în ce mai bine, iar acest proces ajunge chiar să le transforme cu timpul în specii diferite de cele care populau iniţial un habitat nou. Se pare că Al-Jahiz nu este doar un precursor al lui Darwin, dar şi al lui Lamarck. Cu specificarea evidentă că, fiind un musulman declarat, Al-Jahiz menţiona că Allah este cel care a făurit viaţa, iar voinţa lui Allah este cel mai important factor al evoluţiei vieţii.
 
Mult mai aproape de vremurile noastre, mai precis în anul 1972, cercetătorii Niels Eldrege şi Stephen Jay Gould au emis o nouă teorie în acest domeniu. Aceşti doi paleontologi sunt autorii aşa numitei teorii a echilibrului punctat. Dacă teoria evoluţionistă a lui Darwin susţine că evoluţia este în sine un proces îndelungat şi treptat, în care speciile acumulează o varietate întreagă de trăsături şi caracteristici noi înainte de a deveni specii noi, în contrast, teoria echilibrului punctat susţine că viaţa în ansamblul său rămâne de fapt constantă, doar că, în perioade scurte de timp, evoluează rapid ca răspuns al unui eveniment drastic şi major. Foarte multe voci cu greutate din comunitatea ştiinţifică din prezent acceptă deja teoria echilibrului punctat ca o îmbunătăţire sau chiar ca o succesiune a teoriei darwiniste, cu atât mai mult cu cât unele puncte ale acestei teorii sunt susţinute şi de către descoperirile paleontologice.
  
 
Controversata teorie a Designului Inteligent
 
Conflictul ideologic neîncetat dintre creaţionişti şi evoluţionişti nu avea cum să nu ducă şi ala apariţia unei teorii care încearcă să împace cele două tabere aflate pe poziţii divergente. Evident, după cum mulţi se aşteptau, o astfel de teorie  a apărut în Statele Unite, locul unde ştiinţa şi religia se îmbină în cele mai bizare şi neaşteptate modalităţi. Mişcarea din spatele teoriei Designului Inteligent susţine că bazele ideilor sale au fost puse chiar de către Toma d’Aquino şi William Paley; cu toate acestea, majoritatea oamenilor de ştiinţă din prezent susţin că „noua” teorie este nimic altceva decât o pseudoştiinţă sau  un „creaţionism cu faţă ştiinţifică”. 
 
Ei bine, conform susţinătorilor săi, teoria Designului Inteligent are la bază tocmai un program ştiinţific de cercetare a naturii, precum şi o comunitate destul de complexă formată din oameni de ştiinţă, filosofi şi teologi care caută urmele evidente ale unei „construcţii inteligente” a mediului ambiant şi a Cosmosului. Teoria în sine susţine că anumite trăsături ale Universului şi ale vietăţilor pot fi explicate cel mai bine prin faptul că ar fi construite de o forţă inteligentă şi nu ar fi produse exclusiv de o dezvoltarea haotică şi nedirecţionată precum selecţia naturală.
 
Inteligenţa umană este astăzi în strînsă legătură cu inteligenţa artificială.
 Inteligenţa umană este astăzi în strînsă legătură cu inteligenţa artificială.  
 
Cercetătorii intrigaţi de această teorie caută şi studiază structurile minerale şi vii care, în concepţia lor, nu pot fi create decât de o forţă inteligentă. Designul Inteligent a fost aplicat pentru a detecta structurile complexe biologice şi informaţia specifică conţinută în bagajul ADN-ului. Teoria a fost aplicată inclusiv dovezilor de natură geologică şi paleontologică care ne parvin încă din perioada Cambrianului.
 
Aceiaşi susţinători ai teoriei afirmă deschis că Designul Inteligent nu este acelaşi lucru cu creaţionismul, ci este mai degrabă o nouă direcţie de cercetare a vieţii. Dacă susţinătorii creaţionismului nu se dezic de textele sacre şi încearcă să găsească în ştiinţă confirmări ale versetelor religioase cu privire la crearea lumii şi a Universului, teoria Designului Inteligent nu afirmă că biologia modernă şi alte domenii de cercetare pot identifica cu siguranţă de 100% misterele apariţiei vieţii.
 
Mai mult decât atât, susţinătorii acestei teorii declară că Designul Inteligent ar fi în esenţa sa o metodă ştiinţifică, deoarece ar implica cei patru mari paşi specifici unei discipline ştiinţifice, adică observarea, ipoteza, experimentul şi concluzia. Cercetarea pe bazele acestei teorii începe cu observarea faptului că orice vietate sau mineral este construit într-un mod funcţional, fapt care implică o doză variabilă de inteligenţă.
 
Susţinătorii teoriei cred, prin urmare, că orice obiect natural, fie el animal, plantă sau rocă conţine şi produce ceea ce ei denumesc „informaţii complexe şi specifice”.
 
Testele şi experimentele lor au ca obiect identificarea acestor informaţii care ar „garanta originea inteligentă” a oricărei structuri naturale înconjurătoare, de la stele şi Cosmos la elementele naturii, plante, animale şi om. Când cercetătorii din domeniul Designului Inteligent descoperă o structură biologică ireductibilă, ei concluzionează că au descoperit dovada unei structuri create de o formă sau forţă dotată cu inteligenţă. Mai mult decât atât, unii partizani ai acestei teorii susţin că Designul Inteligent nu este întotdeauna incompatibil cu teoriile evoluţiei vieţii.
 
Caricatură din presa vremii (1871) care îl prezintă pe Darwin sub forma unei maimuuţe primate.
 Caricatură din presa vremii (1871) care îl prezintă pe Darwin sub forma unei maimuuţe primate. 
 
Conform acestora, dacă prin evoluţie se înţelege pur şi simplu „schimbarea în decursul timpului”, sau faptul că organismele vii au strămoşi comuni, nu există niciun conflict între cele două teorii. Cu toate acestea, teoria evoluţionistă dominantă din mediile ştiinţifice actuale este neo-darwinismul, care susţine că evoluţia este impulsionată doar de selecţia naturală care se bazează pe mutaţii întâmplătoare şi procese impredictibile şi fără scop, procese care „nu au o direcţie distinctă sau scop, incluzând aici chiar supravieţuirea speciei”. În aceste moment, ideile darwiniste şi teoria Designului Inteligent sunt în conflict deschis.
 
Controversată sau privită cu speranţă şi curiozitate, această teorie continuă să fie în atenţia a tot mai mulţi cercetători din generaţiile mai recente şi numai viitorul va spune dacă aceasta sau alte teorii vor răspunde defnitiv marilor întrebări ale omenirii.
 
Sursa:
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

Cititi si aici:
Design-ul Inteligent. Intelligent Design vs Teoria Evoluției

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

joi, 20 noiembrie 2014

Grupa de sânge. Ce spune grupa de sânge despre tine. Sângele cu Rh negativ. Cercetătorii au descoperit că este de provenienţă extraterestră.


Sistemul modern de clasificare a grupelor sangvine a fost pus la punct in anul 1901. Dupa cum se stie, cele patru grupe sunt 0, A, B si AB si pot fi aflate printr-un simplu test de laborator.

Sa-ti cunosti grupa sangvina este esential pentru a putea dona si primi sange, la nevoie. Dar mai e ceva: grupa de sange te poate ajuta sa te cunosti mai bine si chiar sa stii cu cine te potrivesti cel mai bine.

In cultura japoneza, se considera ca intre grupa sangvina si comportament exista o relatie foarte stransa, aceasta dezvaluind temperamentul persoanelor si chiar compatibilitatile intre ele. Mai mult, grupa de sange este pentru unii un factor decisiv cand vine vorba despre alegerea dietei sau a locului de munca.

4 grupe, 4 tipologii

Studiile facute in timp au dus la concluzia ca persoanele cu aceeasi grupa de sange prezinta particularitati care le diferentiaza. Totusi, personalitatea noastra, modul in care ne manifestam, atat profesional, cat si sentimental, ar putea fi determinate macar partial de grupa sangvina, scrie Yahoo Romania.

Grupa 0
TRASATURI: Dintre toate grupele sangvine, posesorii grupei 0 sunt cei mai sociabili. Mereu in centrul atentiei, se adapteaza cu usurinta in orice context. Sunt extrovertiti, prezenta lor fiind mereu apreciata de cei din jur.
DRAGOSTE: Sunt persoane pasionale, seducatoare prin definitie.
COMPATIBILITATE: Grupa 0 se potriveste cel mai bine cu grupa 0. Dar este grupa donatorilor universali, deci poate forma o pereche reusita si cu unul dintre posesorii celorlalte grupe.
PROFESIE: Ambitiosi, isi doresc sa se afirme si, de obicei, si reusesc. Sunt motivati, au spirit de initiativa si toate calitatile necesare unui lider.
DIETA: Grupa 0 este considerata prima grupa sangvina in ordinea evolutiei. De aceea, persoanele cu aceasta grupa se incadreaza in tipul "carnivor" si li se recomanda o dieta bogata in grasimi si proteine.
PUNCTE FORTE: sociabili, agreabili, intuitivi si motivati.
PUNCTE SLABE: impulsivi, nediplomati, superficiali si invidiosi.

Grupa A
TRASATURI: Armonia interioara si exterioara a acestor persoane vine din capacitatea lor de a comunica, de a se transpune si de a empatiza cu ceilalti. Sunt foarte sensibili si pot fi raniti usor, chiar si de un detaliu. Cand se intampla asta, prefera sa se retraga intr-un spatiu al lor, unde sa nu-i deranjeze nimeni.
DRAGOSTE: Sunt persoanele capabile de cel mai profund atasament, loiale si sentimentale.
COMPATIBILITATE: Grupa A este compatibila cu grupele A si 0. Grupa A + grupa B este o combinatie de evitat!
PROFESIE: Atenti la detalii si perfectionisti, prefera proiectele individuale. Persoanele cu grupa sangvina A sunt cele mai creative.
DIETA: Grupa A, a doua in ordinea evolutiei, reprezinta tipul "vegetarian". Se recomanda asadar ca dieta sa fie una bogata in carbohidrati si in fibre, preponderent vegetariana.
PUNCTE FORTE: calmi, corecti, creativi, cooperanti si sensibili.
PUNCTE SLABE: introvertiti, emotivi, retrasi si nerezistenti la stres.

Grupa B
TRASATURI: Cei din aceasta grupa sangvina sunt persoane echilibrate. Personalitati puternice, practice, optimiste si perseverente, reusesc sa-si faca usor prieteni si sa isi duca la indeplinire obiectivele propuse.
DRAGOSTE: Sunt persoane fidele, care nu se implica decat in relatii de lunga durata, cu parteneri de viitor. Femeile, mai ales, sunt firi devotate.
COMPATIBILITATE: Grupa B este compatibila cu grupele B si 0.
PROFESIE: Din punct de vedere profesional, posesorii grupei B sunt angajatii-model, care se acomodeaza cu usurinta oricarui post, acceptand fara dificultate regulile impuse si ierarhiile.
DIETA: Grupa sangvina B este tipul "nomad" - porneste de la culturile care aveau la baza pastoritul si consumau preponderent produse lactate.
PUNCTE FORTE: veseli, optimisti, meticulosi, obiectivi si rationali.
PUNCTE SLABE: distanti, egoisti, aroganti, incapatanati.

Grupa AB
TRASATURI: Persoanele cu grupa sangvina AB au personalitatile cele mai complexe, intrucat preiau trasaturi atat de la grupa A, cat si de la grupa B. Sunt persoane incantatoare si populare in grupurile din care fac parte.
DRAGOSTE: Este greu sa tii pasul cu cineva care are grupa AB, deoarece sunt persoane care nu trec usor peste dezamagirile sentimentale.
COMPATIBILITATE: Este grupa receptorilor universali, deci e compatibila cu toate celelalte grupe de sange - AB, A, B si 0.
PROFESIE: Interesati de multe domenii si tentati sa le incerce pe toate, le este greu sa-si aleaga profesia care ii intereseaza cu adevarat. Se remarca prin idei originale.
DIETA: Reprezentand o combinatie intre tipurile A si B, grupa sangvina AB poate tolera categoriile de alimente specifice ambelor grupe. Acest tip a fost denumit "enigmaticul".
PUNCTE FORTE: rationali, siguri pe ei, inteligenti si demni de incredere.
PUNCTE SLABE: indecisi, critici, schimbatori, instabili si imprevizibili.

- See more at: http://www.obiectiv.info/sigur-nu-tiai-asta-ce-spune-grupa-de-sange-despre-tine_29153.html#sthash.GAZQh8Yj.dpuf

 
Ai această GRUPĂ de SÂNGE?
Cercetătorii au descoperit că este de provenienţă extraterestră.

De-a lungul timpului, oamenii de știință au descoperit numeroase grupe de sânge, care sunt repartizate după un algoritm necunoscut populației umane. Acestea reprezintă și în ziua de astăzi o enigmă cu privire la originea lor, dar și la modalitatea în care s-au transmis. Unul dintre cele mai bune exemple este sângele cu Rh negativ.

Aproximativ 85% din populația globului are sângele Rh pozitiv, în timp ce restul oamenilor se pot lăuda cu Rh negativ. De unde provine acest tip de sânge și de ce are o răspândire atât de mică? Acestea sunt întrebările la care niciun specialist nu a putut să răspundă până în prezent.

Rh-ul negativ ne spune dacă o persoană are sau nu o anumită proteină în celulele roşii. Dacă nu are factorul Rh înseamnă că este Rh negativ, iar dacă îl are este Rh pozitiv. Aproximativ 85% din populaţie are Rh pozitiv, deşi variază din punct de vedere al sexului sau al rasei (la africani 90%-95% au Rh pozitiv, iar asiaticii, 98%-99%). Deşi Rh-ul negativ este destul de rar, acesta există.

Factorul negativ al Rh-ului este considerat o mutaţie de „origini necunoscute”, ce s-a petrecut iniţial în Europa. Iată distribuţia tipurilor de sânge pe Pământ:

O Rh pozitiv 37%
A Rh pozitiv 36%
B Rh pozitiv 9%
AB Rh pozitiv 3%
O Rh negativ 7%
A Rh negativ 6%
B Rh negativ 1%
AB Rh negativ 1%

Cu toate acestea, anumite informații, unele mai stranii decât altele, sunt puse la dispoziția opiniei publice. Se spune că sângele cu Rh negativ ar fi de proveniență extraterestră. În urmă cu peste 35.000 de ani ar fi existat o mutație genetică la nivelul speciei umane și atunci a apărut pentru prima dată acest tip de sânge. Potrivit unor oameni de știință, s-a folosit ADN de proveniență extraterestră, care a fost combinat cu cel al unei maimuțe și astfel a apărut omul de Neanderthal.

De atunci și până în prezent, omul care are sângele Rh negativ a trăit pe Terra în voia, dar a dat dovadă de abilități ieșite din comun. De exemplu. în cazul sarcinii celulele de la făt pot evada în sângele mamei și atunci se poate produce o respingere pentru că sunt catalogate drept diferite. în cele mai multe dintre cazuri, acest fenomen duce la avort spontan, motiv pentru care teoria ADN-ului extraterestru este luată încă o dată în calcul.

Oamenii cu tipul de sânge Rh negativ sunt în general înalți, blonzi sau roșcați. Ei prezintă un coeficient la inteligenței mult mai mare decât cel al mediei, ceea ce înseamnă o activitate cerebrală mai intensă decât în cazul oamenilor cu Rh pozitiv. De asemenea, presiunea sângelui este mult mai mică și temperatura corpului mai scăzută. Acești oameni spun că au avut extrem de multe experiențe extrasenzoriale și că au fost răpiți constant de extratereștri. Cei cu Rh negativ au o sensibilitate aparte la lumină, dar pe de cealaltă parte au dezvoltat simțuri mult mai puternice decât oamenii normali. Acestea sunt câteva dintre caracteristicile esențiale ale celor care s-au născut cu sânge Rh negativ și cel mai interesant fapt este că ei nu pot fi clonați.

Sângele cu Rh negativ nu urmează acelaşi tipar evoluţionar ca acela pozitiv. De fapt, evoluţia se pare că a jucat un rol esenţial în această anomalie. S-a dovedit faptul că sângele este cel mai puţin predispus mutaţiilor şi că la mijloc nu există o mutaţie reală, iar apariţia Rh-ului negativ nu a fost o întâmplare, ci a apărut brusc din surse externe. Multe texte antice, printre care şi Biblia, aduc argumente (ascunse) în acest sens şi povestesc despre o rasă care a venit din Rai pe Pământ şi a creat „omul” după imaginea sa. Oamenii i-au văzut ca „zei”, care trăiau vieţi lungi, făceau miracole, zburau către sau din cer în „care” de metal, trăgeau cu „săgeţi de foc” şi generau cutremure.

În ciuda mai multor teorii existente, nimeni nu a putut să găsească încă veriga lipsă în ceea ce priveşte apariţia omului modern în urma unei mutaţii spontane ce s-a petrecut brusc acum 35.000 de ani, când a apărut Rh-ul negativ. Potrivit cercetătorilor, se pare că s-a folosit ADN extraterestru pentru a se crea omul modern de Neanderthal şi, paradoxal, se pare că singura teorie ce reuşeşte să stea în picioare este cea legată de încrucişarea ADN-ului de la maimuţe cu cel extraterestru.

Așadar, chiar dacă deținem aceste informații prețioase, nu putem să ne întrebăm decât dacă această pseudo-teorie poate fi reală și dacă omul cu Rh negativ face parte din planul ascuns pe care o specie extraterestră l-a implementat în evoluția speciei umane?

- See more at: http://www.obiectiv.info/ai-aceasta-grupa-de-sange-cercetatorii-au-descoperit-ca-este-de-provenienta-extraterestra_57247.html#sthash.SxDcDMt4.dpuf
---------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

miercuri, 5 noiembrie 2014

Studiile fizicianului rus Vladimir Poponin. ADN-ul uman plin de mistere, de enigme nedeslusite. DNA BioComputer Reprogramming


Până nu demult s-a crezut că în lumea noastră toate sunt de sine stătătoare, separate şi că lucrurile şi fiinţele nu se pot influenţa reciproc. Ultimele rezultate ale ştiinţei au dovedit exact contrariul: totul este interconectat cu tot şi în mod tainic interdependent.

La începutul anilor '90, fizicianul rus Vladimir Poponin a uimit lumea ştiinţifică cu experienţele realizate care, ulterior, au devenit de-a dreptul celebre. Respectiv, el a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, vrând ca prin această alăturare să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Astfel, din una din eprubete el a extras tot aerul pentru a obţine vid (un spaţiu plin de informaţii şi energie, şi nu gol, cum se credea până recent, în care există fotoni care pot să fie măsuraţi destul de exact cu instrumente speciale).

Astfel, in experimentul sau, Poponin a constatat la inceput ca fotonii din in vid sunt distribuiti in eprubeta, asa cum si era de asteptat, in mod dezordonat. Apoi a introdus ADN-ul uman. Şi... stupoare! În prezenta ADN-ului, particulele de fotoni din vid s-au ordonat intr-o forma anume.

Concluzia cercetatorului a fost ca ADN-ul uman are o influenta directa asupra fotonilor ordonandu-i in forme regulate. Prin extensie, s-a dedus ca acest lucru dovedeste ca substanta din
care suntem creati, adica ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea din jurul nostru. Faptul este fara precedent in cultura occidentala, in care o astfel de influenta nu a fost niciodata mentionata si nicidecum acceptata, ca in cazul culturii orientale. Dar experientele lui Poponin sunt de netagaduit tocmai pentru ca au demonstrat negru pe alb, ca fotonii atomilor se grupeaza dupa un model anume in prezenta ADN-ului uman.

Asa, pentru prima oara, stiinta occidentala a demonstrat ceea ce traditiile spirituale stravechi spun dintotdeauna, anume ca noi suntem parte integranta din aceasta lume si ca noi o influentam in permanenta prin simpla noastra prezenta.

Un gol... plin!
Poponin nu s-a oprit insa aici cu experientele! El a extras apoi din eprubeta ADN-ul uman si a descoperit un lucru si mai uimitor: anume ca fotonii ramasi in eprubeta au continuat sa se comporte ca si cand ADN-ul uman ar fi fost inca prezent, pastrand ordinea imprimata de acesta. S-a dedus ca fotonii si ADN-ul uman pastrau cumva legatura, desi fusesera separati fizic de parca un camp subtil ii tinea inca conectati. Experientele au fost repetate de nenumarate ori pana cand si ultimul sceptic a fost convins de noua realitate descoperita, anume ca ADN-ul uman influenteaza lumea din jurul lui.

S-a demonstrat astfel ca exista un camp cuantic de energie care ne uneste cu tot ce exista in jurul nostru chiar daca inainte de aceste experiente se credea ca spatiul care ne inconjoara este gol. Prin experimentele lui, Poponin a demonstrat ca acest spatiu nu este nici pe departe gol ci plin de energie si informatie.

Gandul care ucide
Poponin nu s-a oprit insa aici si si-a continuat experimentele incercand sa afle daca si cum sentimentele, gandurile si credintele care izvorasc profund din inima noastra, care sunt de fapt emisii de energie, modifica ADN-ul. Pentru aceasta, el izolat in cate o eprubeta ADN de la diferite persoane. Apoi acestea au fost supuse unor puternice campuri emotionale si au fost masurate reactiile electrice produse la nivelul ADN-urilor respective. Asa s-a constatat ca atunci cand este inconjurata de stari de iubire, recunostinta, compasiune, bucurie etc. molecula de ADN se dilata, iar lanturile de ADN se deschid si se maresc. Cand sunt scaldate in sentimente negative (furie, frustrare, stres), molecula de ADN se micsoreaza si-si blocheaza multe din coduri. S-a dedus ca, de aceea, sentimentele negative ne separa de lumea din jurul nostru si ne deconecteaza de fluxul miraculos al vietii. Experimentele au demonstrat insa si ca aceasta blocare poate sa fie anulata de indata ce experimentatorul emite, iarasi, stari de

 recunostinta, iubire si fericire. Ulterior, intr-un alt experiment, au fost izolate mostre de ADN uman care de data asta au fost plasate la mari distante fata de subiectul-sursa. În timp ce acesta traia emotii intense s-a descoperit ca mostrele sufereau instantaneu aceleasi modificari de parca s-ar fi aflat inca in locul de origine. Timp de 20 de ani experimentele au tot fost repetate sub diferite forme. Concluzia a fost mereu aceeasi: genele ADN sunt modificate de energiile din exterior. Ştiinta care se ocupa cu studierea acestor fenomene a fost numita epigenetica.

Emitatori-receptori bipezi
În urma cu cativa ani se stia ca partea genetica a ADN-ului adica genele, nu reprezinta decat 10% din ADN. Despre restul de 90% nu se stia nimic, fiind numit gunoi ADN. S-a trecut insa la studierea detaliata a genelor, la identificarea fiecareia in parte si s-a descoperit ca genele reprezinta de fapt doar 5% din ADN. Restul de 95% continua sa ramana un mister.

Contrariati, cercetatorii rusi Vladimir Poponin si Pjotr Garajajev au emis un posibil raspuns: anume ca 95% din ADN este de fapt folosit in procesul de comunicare cu ceilalti. Moleculele de ADN din organismul uman fac parte dintr-o gama mult mai larga de semnale biologice, pentru ca asigura incarcarea organismului cu energie prin care se realizeaza regenerarea acestuia celula cu celula, molecula cu molecula. Prof. dr. Fritz A. Popp (renumit biofizician german) a descoperit si ca o mare parte din aceasta comunicare se realizeaza prin lumina, prin asa-numitii biofotoni. Judecand dupa importanta acestora era evident ca ADN-ul trebuia sa aiba un rol foarte important. Concluzia a fost ca noi transmitem informatii nu doar prin intermediul creierului si al inimii, ci si prin intermediul ADN-ului nostru. Tot prin el, putem sa si receptionam informatia pe care apoi o inmagazinam. Pe scurt, suntem intr-o permanenta stare de emisie-receptie.

Vartejuri de energie
Fizica cuantica este total diferita de fizica mecanica clasica invatata de parintii si bunicii nostri la scoala. Potrivit acesteia din urma, modelul unui atom este reprezentat de un nucleu in jurul caruia graviteaza particule fixe de electroni si protoni. Fizica moderna stie insa astazi ca nu este vorba despre niste particule fizice propriu-zise, ci de o concentratie de energie in diferite zone ale atomului. De niste unitati de materie-energie, care contin informatie si energie.

Cu cat ne apropiem mai mult de electroni si protoni si chiar de nucleul atomului, cu atat acestea par ca se... rarefiaza. Ceea ce pe vremuri se credea ca este format din particule fixe se dovedeste a fi astazi construit doar din... vartejuri de energie. În concluzie, atomul nu are nici un fel de structura fizica, materiala! „Materia este, de fapt, o iluzie. Materia doar ne apare ca fiind materie, dar cercetata detaliat cu ajutorul unor microscoape electronice, se dovedeste clar ca este formata doar din energie", afirma si prof. dr.Ervin Laszlo, renumit savant filosof al sistemelor si teoretician al evolutiei generale.

Prin urmare nu este nici o exagerare sa declaram ca nu exista materie propriu-zisa, ci doar energie. „În acest Univers nu exista materie! – sustine si prof. dr. James L. Oschman, biofizician si expert in biologia celulei, de renume mondial. Tot ceea ce ne apare ca fiind fix sau dens, e de fapt energie condensata." Şi mai interesant este insa ca energia unui atom este construita din acelasi gen de energie din care sunt create gandurile, convingerile si emotiile noastre.
„Nu suntem altceva decat energie pura care poseda informatie si care e integrata perfect in acest sistem macrocosmic",
ne asigura oamenii de stiinta. Fizica cuantica ne invata astazi ca atomul se transforma singur cand se schimba campul sau electromagnetic. Asta inseamna ca noi chiar putem sa influentam orice atom din acest univers, indiferent de timp sau de distanta, in functie de ce energii emitem. Mai ramane doar sa constientizam asta si sa invatam cum sa o facem!



Sursa:
===============================

Studiile fizicianului rus Vladimir Poponin. ADN-ul uman

fizicianul rus Vladimir Poponin

vladimir poponin wikipedia

Dr. Pjotr GARAJAJEV [ Peter Gariaev ] & Vladimir POPONIN -
  DNA BioComputer Reprogramming

DNA BioComputer Reprogramming
-------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Lista cu persoane interesate

CounterSite: