Sincronicitatea, intre adevar si speculatii

Dincolo de a fi banale întâmplări spectaculoase sau coincidenţe stranii, sincronicităţile capătă o semnificaţie tot mai importantă odată cu progresele cunoaşterii moderne. Se confirmă astfel o constatare pe care o întâlnim în foarte multe tradiţii populare şi care spune că „Nimic nu este întâmplător”.

.

Înainte de a urmări să descifrăm semnificaţiile acestui tip de fenomene, să vedem mai întâi ce anume înseamnă în mod concret o sincronicitate. Să pornim de la trei cazuri reale, care au fost bine documentate.

 

 1.  Scriitorul Morgan Robertson a scris în 1898 o carte intitulată „Zădărnicie” („Futility, or the Wreck of the Titan”), în care povesteşte despre un vapor uriaş, construit în Marea Britanie, care porneşte în prima sa călătorie, ca un hotel de lux pe apă, peste Oceanul Atlantic, spre America. La 400 de mile de „Newfoundland”, Titan se loveşte de un iceberg şi se scufundă. Majoritatea pasagerilor mor pentru că uriaşul vas avea prea puţine bărci de salvare, fiind considerat imposibil de scufundat… 

 

  După 14 ani, numele puţin cunoscut al lui Robertson şi dramaticele întâmplări din romanul său au apărut pe prima pagină a ziarului “Times“, alături de ştirea despre scufundarea tragică a vasului “Titanic”, la 15 aprilie 1912. Analogia dintre acţiunea romanului şi tragedia care a avut loc în realitate era uimitoare. Dimensiunile “Titanului”, imaginate de scriitor, şi cele ale “Titanicului” real erau aproape identice: ambele aveau câte patru coşuri şi câte trei elice; lungimea “Titanului” era de 260 m, pe când cea a “Titanicului” de 268 m; puterea motoarelor şi viteza ambelor nave erau identice, respectiv de 55.000 CP şi 25 de noduri pe oră. Atât “Titanul”, cât şi “Titanicul” aveau la bord bogătaşi şi reprezentanţi ai protipendadei de pe cele două continente – Europa şi America. Ambele s-au scufundat la 400 de mile de Newfoundland şi au avut doar 24 bărci de salvare. Din cei 2.200 de pasageri ai “Titanului” au pierit majoritatea, iar din cei 2.000 urcaţi pe “Titanic” s-au salvat doar 700. Catastrofa a avut loc în urma ciocnirii, în ceaţă, a vasului cu un iceberg, în ambele cazuri evenimentul având loc în luna aprilie. Analogia era, într-adevăr, izbitoare şi, la scurt timp după naufragiu, Robertson a început să primească scrisori de ameninţare de la văduvele şi de la rudele celor care pieriseră în catastrofa “Titanicului”, blestemându-l şi numindu-l geniu al răului. Romanul său, “Zădărnicia” nu s-a mai reeditat niciodată, iar numele autorului a fost dat uitării.

 .

2.  În anul 1829,  goeleta Marmaid  a naufragiat în largul coastelor australiene. Din fericire toţi marinarii şi pasagerii aflaţi la bord au rămas vii şi nevătămaţi pe o mică plajă din apropiere. După numai trei zile, o corabie cu trei catarge, Swiftsure, le-a observat semnalele şi i-a cules pe toţi. Datorită unui curent oceanic necunoscut până atunci, acest velier eşuează şi el la ţărm, cinci zile mai târziu, din nou fără nici o victimă. Toţi marinarii şi pasagerii sunt apoi salvaţi de un alt vas, Gouverneur Ready, care însă naufragiază, de asemenea, tot fără victime. Situaţia se repetă de încă două ori, spre disperarea tuturor, cu vasele Comet şi Jupiter. După această serie de cinci naufragii, toţi marinarii şi pasagerii au fost salvaţi din nou, de pachebotul City of Leeds, care venea de la Londra şi se îndrepta spre Australia.  Faptul tulburător însă este că, printr-un aparent joc al circumstanţelor, un pasager de pe primul vas, Marmaid, a regăsit-o pe acest ultim vas pe bătrâna sa mamă, despre care nu mai ştia absolut nimic de aproape zece ani. Bătrâna era grav bolnavă şi ultima ei dorinţă, înainte de moarte, era să îşi vadă fiul. În mod spectaculos, datorită acestei întâlniri care i-a adus o nesperată bucurie, bătrâna mamă s-a re-însănătoşit.  A fost oare această întâlnire o simplă întâmplare? Şirul neverosimil al naufragiilor şi întâlnirea parcă regizată dintre mamă şi fiu sugerează că este vorba despre cu totul altceva.

 

 

 3. Doi gemeni monozigoţi (proveniţi din acelaşi ovul), născuţi în SUA în anul 1940, au fost despărţiţi la naştere şi adoptaţi de două familii care nu se cunoşteau. Cele două familii nu au ţinut legătura şi, de altfel, locuiau la mare distanţă una faţă de cealaltă. În anul 1979, cei doi s-au întâlnit „întâmplător” într-o vacanţă şi au constatat o serie de lucruri care i-au uimit. Fiecare dintre ei a fost botezat James, dar i se spunea Jim.  Fiecare a studiat avocatura, dar au fost pasionaţi de desenul tehnic şi tâmplărie. Fiecare dintre ei a fost căsătorit cu câte o femeie pe care o chema Linda şi cu care a avut fiecare câte un fiu, botezat exact la fel : James Alan. Fiecare dintre cei doi fraţi divorţaseră apoi de soţiile lor şi s-au recăsătorit cu câte două femei care, culmea, şi de data aceasta purtau acelaşi nume: Betty! Ce să mai zicem şi de faptul că amândoi aveau câte un cățel pe care îl chema tot la fel: Toy? Deşi cei doi fraţi obişnuiau să meargă în vacanţă pe aceeaşi plajă, numită „St. Petersburg” din Florida, ei nu se întâlniseră niciodată până atunci, cu toate că semănau foarte mult.

 

         Câteva consideraţii despre fenomenele de sincronicitate

 

Din punct de vedere probabilistic este evident pentru oricine că şansa ca aceste evenimente să se producă din pură întâmplare este infimă. Situaţiile descrise, precum şi multe altele, ne fac să ne gândim dacă de fapt evenimentele nu sunt cumva corelate la un nivel mult mai profund. Este interesant că ştiinţa actuală, în special pe baza descoperirilor recente din domeniile fizicii cuantice şi chiar ale psihologiei, indică faptul că toate evenimentele sunt mai mult sau mai puţin legate între ele, într-un mod care nu este deloc întâmplător.

.

Pentru a înţelege mai uşor provenienţa fenomenelor de sincronicitate unii cercetători au formulat o analogie foarte sugestivă. Considerăm o broască ţestoasă într-un acvariu şi o filmăm cu două camere de luat vederi din unghiuri complet diferite. Cele două filmări fac ca imaginile să nu semene deloc, astfel încât pentru doi observatori care privesc fiecare doar din unghiul (punctul) său de vedere şi care nu ştiu despre ce este vorba, se creează impresia că sunt două realităţi fără nici o legătură între ele. Şi totuşi, este vorba de fapt despre aceeaşi realitate indisolubilă!

Termenul de „sincronicitate” a fost introdus pentru prima dată în vocabularul ştiinţific modern în anul 1930 de către celebrul psiholog elveţian Karl Gustav Jung.  El a remarcat profundele conexiuni care există între psihicul uman şi evenimentele exterioare, precum şi corelarea acestora cu aşa-numitele „arhetipuri” care există la un nivel fundamental al realităţii. Ulterior, un fizician faimos, David Bohm, a introdus pe baza descoperirilor sale revoluţionare un alt concept esenţial pentru a explica natura realităţii. Bohm a vorbit despre „ordinea implicită” a Universului, care există în mod fundamental în intimitatea şi structurarea oricărui nivel macrocosmic sau microcosmic. El a mai observat de asemenea că anticii au afirmat de mii de ani că întreaga Creaţie provine dintr-o Conştiinţă primordială, care impregnează şi susţine în permanenţă totul. 

.

Ulterior, savanţi celebri (cum ar fi W. Heisenberg sau W. Pauli) au explicat faptul că înainte de explozia iniţială, Big Bang, totul a fost colapsat într-o stare de fuziune unificatoare şi că această stare de coerenţă şi rezonanţă a rămas înscrisă în intimitatea materiei.  Se poate afirma chiar că de fapt totul provine dintr-o hologramă unică, primordială, ce include în mod necesar şi un aspect informaţional, compatibil cu o Conştiinţă fundamentală. Această stare de legătură de fundal (entaglement) ce a rămas înscrisă în „ordinea implicită” se răsfrânge acum şi în materia vie, în creierele şi conştiinţele noastre.

.

Dificultăţile de abordare a acestor concepte de către ştiinţa convenţională provin din faptul că metoda de lucru ce a fost folosită predominant a fost aceea de a împărţi şi  dez-asambla tot ceea ce se studia. Dar în realitate absolut totul este unitar, aşa cum afirma şi un aforism străvechi al ştiinţei spirituale orientale : „Toate lucrurile îşi află esenţa în dependenţa mutuală, ele nu sunt nimic prin ele însele.”  Astăzi, pe baza noilor rezultate ale mecanicii cuantice şi ale altor discipline, redescoperim aceste valori străvechi.  Astfel, unul dintre „părinţii” fizicii cuantice, Erwin Schrodinger afirma încă de la începutul secolului trecut că  „Numărul total al conştiinţelor din Univers este 1” arătând prin aceasta că în ansamblul său Conştiinţa este o singularitate, care se manifestă prin toate fiinţele. În  alţi termeni, putem afirma că de fapt Conştiinţa sincronă fundamentală şi unitară se manifestă prin procese de rezonanţă  în desfăşurarea holografică a ordinii implicite, generându-se astfel evenimentele ordinii explicite.

.

Foarte important pentru explicarea fenomenelor de sincronicitate este principiul  non-localității, descris matematic într-un mod riguros încă  din anii 1950 de către savanţii Einstein, Podolski şi Rosen. Această legitate esenţială a realităţii a fost pusă în evidenţă experimental în anul 1982 de către savantul francez  Alain Aspect. S-a confirmat astfel că la nivel cuantic particulele elementare din întregul Univers se află într-o stare de comuniune şi legătură inseparabilă (entaglement), dincolo de spaţiu şi timp. La acest nivel nu se poate vorbi propriu-zis de particule distincte, ci de aspecte multiple ale aceleași realităţi, în interiorul căreia cauzalitatea obişnuită este complet transcensă, toate evenimentele fiind guvernate de mecanisme sincrone.  

 

De altfel, una dintre cele mai celebre definiţii ale sincronicităţilor a fost dată chiar de Karl Gustav Jung, care a elaborat o întreagă teorie a sincronicităţilor în urma colaborării pe această temă cu nu mai puţin celebrul  Wolgang Pauli (laureat al Premiului Nobel). Astfel, cei doi au afirmat că „Sincronicitatea este manifestarea simultană a două evenimente care nu sunt legate între ele printr-un raport de cauzalitate”, prin aceasta sincronicitatea devenind o veritabilă antiteză a legii cauzei şi a efectului.

Foarte succint, putem spune astfel că sincronicităţile se constituie ca o expresie fundamentală a realităţii că toate părţile sunt integrate simultan în coerenţa Totului prin procese de rezonanţă.

 

 

Pe măsură ce ne ridicăm nivelul de conştiinţă, -sau altfel spus, nivelul de rezonanţă, ca nivel de vibraţie psihomentală -, descoperim totodată că percepţiile noastre devin din ce în ce mai corelate şi mai unitare. Observarea şi integrarea acestor fenomene de sincronicitate devine o expresie firească a unui mod mult mai complet şi lucid de a exista.  Ajungem în acest mod să conştientizăm că de fapt absolut nimic nu este întâmplător, ci totul se petrece în Sincronicitate. Totul este expresia rezonanţelor ce se desfăşoară permanent în această Conştiinţă unitară ce leagă toate lucrurile, fiinţele şi fenomenele. Această Conştiinţă unitară a fost recunoscută de toate tradiţiile spirituale ale omenirii ca fiind inefabila şi atotcuprinzătoarea prezenţă a lui Dumnezeu.

Sursa: https://armoniacosmica.wordpress.com/2012/09/15/sincronicitatile-elemente-esentiale-ale-jocului-divin-al-vietii-2/

Gândul, cea mai puternică forţă din univers. Cititi cu atentie, multă luare aminte!

Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: “Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare și astfel se poate declanşa boala”

 “Gândul, cea mai puternică forţă din univers”

– În “Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?

– Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut. Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forţă din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăţi posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

– Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?

– Exact. Când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experi­ment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contrac­tân­du-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.

Legea binelui

– Care e aceea?

– Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi să­nătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.

– Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?

– Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva şi declanşa boala.

– Se şi spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?

– Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.

– Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja?

– Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce­lulei noastre.

Relaxare şi respiraţie

– Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.

– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câte­va tehnici de relaxare.

– Ne puteţi da şi nouă un exemplu?

– Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi­raţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creie­ru­lui şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imagi­nez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.

– Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.

– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi­hologice, s-a dovedit că cei care s-au vin­decat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumne­zeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un ob­stacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.

“Rugăciunea – o realitate fizică”

– Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?

– Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de ne­nu­mărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningo­en­cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?

– Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a să­nă­tăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?

– Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipo­crat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa­turi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungi­mea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când pre­pa­răm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.

– Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.

– Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseve­renţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie.

Sursa: Formula As
-------------------------

Moartea. Cel mai greu pacat stramosesc: Moartea – cum a aparut si cum ne omoara?

   
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17) 

Continuarea acestor versete o cunoastem cu totii, si astfel moartea s-a intrupat in trupul nostru… Un mare filozof pe nume Alan Watts spunea: …”Nimic nu te pune mai puternic pe ganduri decat gandul ce pare sa puna capat gandurilor.” – iar Freud si Jung au mers chiar mai departe de aceste vorbe spunand: “nu exista nici o clipa din zi sau din noapte, cu mintea activa sau in repaus, in care subconstientul sa nu mediteze asupra inevitabilitatii decesului trupului.” 

Animalele, spre exemplu, reactioneaza la o amenintare fatala, insa nu-si pot contempla propriul sfarsit. S-a demonstrat ca prima data ne gandim la moarte la scurt timp de la nastere, iar intelegerea acestui concept se materializeaza in mintea copiilor in jurul varstei de cinci ani, atunci cand mintea separa “eul” de ceilalati si de mediul inconjurator.

Odata ce “eul” apare ca o entitate separata, el incepe sa analizeze posibilitatea distrugerii personale, iar odata cu inaintarea in varsta, reflectia mortii se transforma intr-o obsesie. 

Moartea urmareste viata si, in acelasi timp o stimuleaza pana la sfarsit. Daca noi oamenii, creaturile cele mai inteligente ale universului, nu am stii ca viitorul ne este limitat, atunci obsesia ar urmari un alt scop, mintea s-ar indrepta spre un alt pacat condamnat de Creator: satisfacerea imediata a nevoilor fizice, adica sexul, dupa cum se poate observa si la nivelul animalelor. 

De multe ori se intampla ca si noi oamenii sa adoptam un comportament asemanator animalelor, chiar daca recunoastem sau nu, istoria lumii este plina de astfel de porniri, iar instinctul, dorinta, placerile te declara de multe ori individul ce cu greu isi poate stapani acest pacat prin care, de foarte multe ori, asigura si continuitatea speciei noastre. 

 
Si totusi, dincolo de pedeapsa crunta data de Dumnezeu oamenilor, cum moartea a ajuns sa se materializeze si sa cucereasca viata oamenilor din punct de vedere stiintific, cum dupa un timp de aproximativ sapte decenii sau mai mult, forta vitala ne paraseste, iar fiinta ta se transforma intr-un cadavru? Cu totii stim si o spune chiar si Biblia, ca viata pe pamant nu s-a sfarsit dintotdeauna prin moarte. Cu adevarat, oricat ar parea de incredibil, vietuitoarele in urma cu mai bine de patru miliarde de ani, in lungul drum al vietii, nu deveneau la final niste simple cadavre urat mirositoare si lipsite de viata si dupa cum vom vedea ca unele dintre ele traiesc si-n zilele noastre… 

Pacatul cel mai grav, care este condamnat in aproape toata Biblia si care grabeste aparitia mortii asupra omului, nu este altul decat: SEXUL. Disparitia corporala a fiecaruia dintre noi a fost aparitia reproducerii sexuate. Moartea corpului este pretul pe care-l platim pentru distinctia si avantajul imperecherii sexuate. Vedeti adesea si auziti la toate religiile lumii cum oamenii asa zisi sfinti se retrag departe de ochii lumii, traind in post si rugaciune indiferent de zeul sau Dumnezeul cel venereaza, luptandu-se cu istoria evolutiei trupului sau cel pune la mari incercari neancetat, incercand sa suprime cu totul pornirile sexuale, marea majoritate din ele infiripate atat de adanc in fiinta trupului sau de generatii intregi incat devine aproape imposibil sa renunte la ele, devenind astfel propriul lor sclav. La inceputul inceputurilor, nu mureau,

dupa cum am spus mai sus, toate fiintele vii, ci doar foarte putine dintre ele… 

O amiba spre exemplu, nu are de ce sa moara – ea nu are nici macar de ce sa se ofileasca. Ea ajunsa intr-o faza avansata a vietii, mult imbatranita, se divide pentru a se transforma in doua amibe tinere. Poate o cale nu foarte distractiva, insa nu se produce nici o moarte si nu apare nici un cadavru, ci doar urmasi, un parinte singur ce traieste ca progeniturile sale. Aceasta este desigur reproducerea asexuata. Amiba nu are despre ce viata sexuala sa vorbeasca, insa in compensatie, ea beneficiaza de o viata cu adevarat lunga. 

Alte exemple de vietati ce au chiar darul nemuriri si unele articole le-am descoperit chiar si prin intermediul internetului – vedeti aceste link-uri: Singurul animal nemuritor invadeaza marile, Invadatori nemuritori iau in stapanire oceanele lumii, Secretul nemuririi, descoperit de o specie de viermi?, Secretul nemuririi oamenilor, ascuns in plante si animale?, Este nemurirea posibila?, Putem trai o mie de ani?, Sexul si nemurirea. 

Si totusi in scurgerea a milioane de ani de evolutie, cand a aparut cu adevarat moartea si de ce natura sau Dumnezeu au introdus SEXUL? 

Diferite prezentari ale amibei.

Daca ne gandim si urmam calea stiintifica, cum ca viata a aparut pe pamant acum circa patru miliarde de ani – iar genele au aparut acum 3,9 miliarde de ani, bacteriile acum 3,8 miliarde de ani si virusii acum 1,3 miliarde de ani, atunci sexul si moartea au aparut impreuna acum un miliard de ani. Atunci sub forma de “tata” si “mama” prin impreunare sexuala, prin activitatea de reproducere sexuata, ei au produs urmasii speciei umane, indeplinindu-si astfel functia, scazand astfel multimea numarului de ani ai vietii lor si-ntr-un final aducand moartea. 

In Bibilie gasim urmatoarele versete ce au legatura cu sexul: Deuteronomul 22:22 "Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să cureţi astfel răul din mijlocul lui Israel."

  Deuteronomul 22:25 "Dar dacă omul acela întâlneşte în câmp pe fata logodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea." Deuteronomul 22:26 "Fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, căci e ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară."  

1 Corinteni 7:1 "Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu

cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie."  

1 Corinteni 7:2 "Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei."  
1 Corinteni 7:3 "Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat."  
 

1 Corinteni 7:5 "Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre."  

1 Corinteni 7:7 "Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul."  
1 Corinteni 7:8 "Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine."  
1 Corinteni 7:9 "Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă."  
1 Corinteni 7:10 "Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat."  
1 Corinteni 7:25 "Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare."  
1 Corinteni 7:26 "Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este 

bine pentru fiecare să rămână aşa cum este."  

 
1 Corinteni 7:27 "Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă."  
1 Corinteni 7:28 "Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ." 1 Corinteni 7:29 "Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea;" 1 Corinteni 7:36 "Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite." 1 Corinteni 7:38 "Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face." 

Matei 19:6 "Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”"  
Matei 19:8 "Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa." 

In miliardele de ani scursi, sexul a evoluat fiindca este mai avantajos decat reproducerea asexuata, producand o varietate mai larga de urmasi cu o sansa sporita de supravietuire. La inceput: o celula mica si vulnerabila cauta o alta mai mare si mai viguroasa pentru a se imperechea cu ea. Era si normal ca o celula lipsita de resurse nutritive prefera o pereche prospera din punct de vedere nutritiv, iar o celula lipsita de capacitatea de a se deplasa alegea o pereche mai mobila, pentru ca succesorii lor sa se poata deplasa dupa voie prin marea primordiala. Odata cu inaintarea evolutiei, gradul de complexitate al celulelor a crescut, iar diferentele extrem de importante dintre ele au devenit mai pronuntate. Dimensiunii, motilitatii si surpusului nutritional li s-au adaugat nenumarate alte atribute ale supravietuirii si, in final, trecand de conceptul biblic al creerii barbatului si femeii, polarizarea caracterelor opuse a rezultat in celule ce erau “masculine” si “feminine”, culminand prin aparitia spermatozoidului si a ovulului. 

Valorosul material ereditar sau mostenirea genetica era protejata intr-un corp perisabil sau soma, numit “tata” si “mama”, care dupa imperecherea si cresterea urmasilor, devenea inutil. Astfel s-a nascut sexul si astfel a aparut si moartea. Biologul si laureatul premiului Nobel, dr. George Wald, scria in volumul Sfarsitul vietii: “Moartea este eliminarea corpului dupa ce si-a facut treaba. Aceasta treaba consta in transportarea materialului ereditar al rasei: hranirea lui, protejarea lui, incalzirea lui intr-un organism cu sange cald si, in final, amestecarea lui cu plasma germinala a sexului opus, toate acestea pentru imbunatatirea sanselor de supravietuire a speciei." 

Somonul - actul reproducerii
fiind ultimul act al vietii.

Acesta este adevarul stiintific dezvaluit prin prisma realitatii biologice ce ne ofera exemple cum ar fi: la somon – actul reproducerii sexuale este tocmai ultimul act al vietii, ei se imperecheaza apoi, mor. Deci sexul, la somon, anunta direct moartea. 

Alte fiinte apuca sa finalizeze actul imperecherii inaintea caderii cortinei: Mantis religiosa (in latina), adica calugaritele. Speciei ii este caracteristic "canibalismul" (in majoritatea cazurilor, dupa fecundare, femela devoreaza masculul). 

Acest fapt de multe ori este considerat un act de cruzime, dar nu este asa. Masculul se sacrifica pentru supravietuirea speciei, proteinele lui fiind folosite pentru formarea si dezvoltarea oualelor. Femela isi roteste capul pe gatul sau lung si incepe sa devoreze cu voracitate masculul. Ea incepe cu capul acestuia, apoi continua sa-i rupa bucati din gat si din trunchi. Supus, masculul isi continua actul copulator pana in momentul in care ea ii consuma ultimul segment abdominal, ce contine un centru nervos independent ce controleaza miscarea de copulatie. 

Mantis religiosa - insecta ce-si
devoreaza masculul in timpul
reproducerii.

Ca si concluzie in cazul amibei, nu exista sex si nici moarte, in cazul calugaritelor “mantis religiosa”, sexul este moartea, iar la somon, sexul este o pregatire iminenta pentru sfarsitul absolut. 
La animalele mai evaluate, cat si in cazul oamenilor, perioada de fertilitate reproductiva este separata de moarte prin acea perioada de timp necesara cresterii urmasilor. Insa in cele din urma, chiar daca in anul 2009 s-a decernat premiul Nobel pentru descoperirea enzimei nemuririi ce se afla in fiecare dintre noi (pentru mai multe detalii urmati link-urile: Premiul Nobel pentru „enzima nemuririi”, Enzimele Nemuririi - Nobelul pentru Medicina, Secretul nemuririi oamenilor, ascuns in medicamentul minune?), 
totusi pretul platit pentru reproducerea sexuala si nu numai „pentru reproducere” - este MOARTEA. 

Alte link-uri interesante:
 Despre Nemurire
 O americancă susţine că a găsit elixirul tinereţii. Arată la 70 de ani  ca la 30 VIDEO
2045: Anul cand omul devine nemuritor
China Nemuritorilor
Cum sa traiesti mai mult si sa mananci mai putin
Putem trai fara sex?
Nemurire ( inginerie genetica ) + celule stem  
Tinerete fara batranete (1969) - Full movie  
Ghilgames in cautarea nemuririi
Stiri despre nemurire
Nemurire? Care e costul?
Frank Tipler si fizica vietii fara de moarte

Sursa: http://existadumnezeu.blogspot.ro/2012/03/cel-mai-greu-pacat-stramosesc-moartea.html

--------------------------

Moartea. Frica de moarte!?! Remediul?!? Omule, Traieste-ti viata!

REMEDIUL…

PENTRU FRICA DE MOARTE.

Toate gandurile tale, toate sentimentele si senzatiile, ideile, numele tau, forma ta, lumea care te inconjoara, absolut tot ce stii despre tine insuti, toate cunostintele acumulate, toate sperantele si visele, si absolut tot ce crezi de obicei ca te defineste, dispar fara urma. Cu toate astea, acest lucru nu te inspaimanta, si, de multe ori, chiar iti doresti sa atingi starea asta. De ce se intampla asta?

In afara de faptul ca somnul profund este odihnitor, in aceasta stare exista o usurare, pentru ca toate aceste poveri pe care le cari inconstient clipa de clipa, dispar. Inainte sa adormi iti este frica, sau simti groaza ca incetezi sa existi? Nu, pentru ca chiar daca corpul si mintea nu mai sunt active (practic nu mai exista), tu nu incetezi sa existi. Stii asta foarte bine, pentru ca o repeti in fiecare noapte, sau de fiecare data cand visele dispar. In tot acest timp, tot ce ai carat cu tine in timpul zilei si tot ce te limita si te facea sa te simti nelinistit dispare, lasandu-te linistit si nelimitat.

Ti-a fost frica vreodata de aceasta stare? Nu prea cred. Daca analizam ce este moartea in realitate, lasand de-o parte senzatia de frica indusa de auzul acestui cuvant, din cauza unor credinte gresite inoculate noua din ignoranta de catre cei din jurul nostru , ajungem la concluzia ca este la fel ca aceasta stare. Daca nu ti-e frica sa ajungi in starea de somn profund, de ce sa-ti fie frica de moarte? Ca si in somnul profund, moartea inseamna disparitia oricaror ganduri, credinte, convingeri, identificari, nume, forme, sentimente si senzatii. Asta inseamna ca murim de fiecare data cand dormim, si, pana acum nu ne-a fost niciodata frica de asta.

Principala cauza a fricii de moarte se datoreaza faptului ca ne temem de disparitia identitatii noastre. Dar in ce consta aceasta identitate? Nu cumva ea este o adunatura de credinte, convingeri, concepte si idei? Daca cercetam ce suntem in realitate, ajungem la concluzia ca toate astea sunt obiecte ale perceptiei noastre. Si, mai mult de-atat, toate astea, inclusiv obiectele materiale, cum ar fi corpurile, nu au nicio materialitate, de fapt. Materia este doar o aparenta, ca apa din mirajul din desert.

Asta inseamna ca identitatea pe care ne-am asumat-o este gresita, si nu consta in credintele, convingerile, conceptele si obiectele care credem ca ne definesc. Identitatea noastra reala, fiinta noastra de constiinta si existenta pura, s-a amestecat cu aceasta adunatura de ganduri si sentimente intr-o asa de mare masura, incat nu se mai poate distinge separata de ele. Adica, in loc sa gandim: ”am ganduri si sentimente”, gandim; „sunt ganduri si sentimente”. In loc sa gandim si sa percepem ca gandurile, sentimentele, senzatiile si perceptiile sunt lucruri pe care pe percepem temporar, disparand ulterior, gandim: „eu sunt aceasta colectie de ganduri, sentimente si senzatii numite corp/minte)”. Aceste este motivul pentru care, atunci cand dispar (lucru care se intampla regulat) credem ca disparem si noi odata cu ele.

Credem ca vom disparea, sau ca vom muri, deoarece ne-am identificat cu ele si toate aste dispar. Asta este una din credintele fundamentale egoului, care se considera o entitate separata. O alta credinta fundamentala a egoului este ca ii lipseste ceva, deoarece niciun obiect (si egoul este un obiect care se schimba permanent) nu este complet. Deci, atata timp cat ne consideram pe noi insine ca fiind un obiect, identificandu-ne cu el, nu numai ca vom simti frica de disparitie, dar ne vom simti si incompleti, dorint permanent ceva care credem ca ne lipseste. Frica si dorinta sunt doua manifestari esentiale ale egoului.
Sentimentul de separare se exprima prin frica de disparitie. Unele persoane au un sentiment launtric ca nu sunt ceea ce percep si o dorinta arzatoare de a-si cunoaste adevarata fiinta. In mai toate cazurile, aceasta dorinta, care este de fapt dorinta sinelui real de-si (re)gasi adevarata identitate, este mult mai puternica decat frica de moarte. Aceste este motivul pentru care, cei care au ales caile gresite pentru a se cunoaste pe sine, au infruntat moartea fara frica.

Remediul pentru aceasta frica, si toate fricile (pentru ca absolut toate deriva din ea), este cunoasterea adevaratei noastre identitati. Trebuie sa intelegem ca existam in toate starile, chiar si in cele in care credem ca nu suntem constienti (pentru a stii ca nu am fost constienti, trebuie sa fi fost prezenti ca sa cunoastem asta). Aceasta constiinta a prezentei noastre nu ne-a parasit nicodata, chiar daca erau prezente obiecte sau nu. Stim ca existam si in lipsa oricarui obiect (in somnul profund nu exista niciun obiect). Astfel trebuie sa intelegem: ca existam si dupa moarte, deoarece ea nu inseamna altceva decat disparitia unor obiecte, lucru care se petrece permanent (obiectele pe care le observam dispar, dar noi, observatorul nu disparem).

Aceasta constiinta care este constienta permanent de aparitia, schimbarea si disparitia obiectelor suntem chiar noi. Am fost anteriori (nu din punct de vedere temporal, ci al posibilitatii de a observa) aparitiei universului, si vom exista si dupa disparitia lui, pentru ca nimic nu exista daca nu este observat. Aceasta simpla prezenta a cunoasterii ca existam, a constiintei propriei existente, sau senzatia de a fi, este o constanta permanenta in viata noastra si nu a disparut niciodata, cunoscand toate schimbarile ansamblului corp/minte. Daca amestecam aceasta existenta, cu gandurile, convingerile, credintele si sentimentele, in asa masura ca nu mai putem sa le distingem clar, vom simti frica de disparitie.

Remediul pentru frica de moarte este cunoasterea de sine. Cand simtim aceasta frica, sau oricare alta frica, trebuie sa ne indreptam atentia catre noi insine si sa ne intrebam: „La ce ma refer cand spun „eu”? Cine este „eu”?” Trebuie sa ne indreptam atentia catre gandul „eu”. Facand aceasta cercetare, ajungem la concluzia ca „eu” sunt constient (percep) corpul, locul asta, cuvintele astea, monitorul de calculator pe care sunt scrise, sentimentele pe care le am in acest moment, gandurile care imi trec prin minte si tot ce pot percepe acum. De fapt toata viata consta din a fi constient de un lucru sau de altul (sunt inalt/scund, sunt bogat/sarac, sunt sanatos/bolnav). A fi constient, a cunoaste, patrunde intreaga experienta de viata in aceasta lume, si fara acest principiu al cunoasterii (constiinta) nu ar exista nicio lume si nicio experienta.

Orice experienta este formata din cel care este constient si obiectele de care este constient. In loc sa ne indreptam atentia catre obiectele de care suntem constienti, sa ne-o indreptam catre „cel” care este constient, adica sa schimbam directia atentiei. Asta inseamna sa lasam gandurile se dispara din atentie si sa ne indreptam atentia catre cunoscatorul experientei si al obiectelor din ea, adica sa ne oprim la „eu sunt constient”, fara sa continuam disiparea atentiei in „eu sunt constient de…”. Indiferent de ce suntem constienti, aceasta constiinta nu ne paraseste niciodata, adica nu incetam niciodata sa fim constienti. In loc sa ne directionam raza atentiei catre obiecte (ganduri, sentimente, senzatii), sa ne-o indreptam catre noi insine, catre cel constient.

Aceasta experienta este chiar experienta linistii sinelui. Cu cat vom permite mai des sa se intample asta, vechile noastre identitati, vechile noastre credinte si convingeri ca aceasta existenta constienta este identica cu gramada de ganduri si sentimente, se vor curata treptat de aceste ganduri si sentimente. Nu trebuie sa incercam sa scapam de ele sau sa le eliminam, pentru ca vom crea un alt gand cu care ne vom identifica. Daca nu mai acordam atentie vechilor identificari, ele vor disparea ca rezultat al neglijarii, deoarece nu vor mai fi in atentia noastra (nu mai suntem interesati de ele). Atunci cand ne acordam atentie noua insine, celui care cunoaste, intelegem ca „eu” este cel care cunoaste atat experienta si obiectele ei, cat si lipsa oricarei experiente sau obiect. Asta inseamna ca sunt constient atat de viata (experienta), cat si de moarte (lipsa experientei). Daca nu imi este frica de experienta, de ce imi este frica de lipsa ei?

Daca imi mentin atentia indreptata asupra celui care cunoaste, constiinta (sinele) va incepe sa apara din fundal, ca o amintire a propriei existente permanente, a faptului ca nu numai ca sunt constient acum, ci ca sunt permanent constient, si ca nu exist numai acum, ci ca exist permanent. Nu am experimentat niciodata propria disparitie, ci numai disparitia unor experiente si a obiectelor din ele. Nu am fost niciodata nascut, nu m-am schimbat niciodata, nu am fost niciodata ranit, afectat sau influentat de nimic din ce am cunoscut. Nu fac parte din experienta, ci sunt observatorul prezent cunoscator al fundalului experientei in care apare manifestarea minte/corp/lume. Sunt cunoasterea care patrunde orice experienta si care este una cu experientele, constituind substanta lor. Adopt forma tuturor experientelor si a obiectelor din ele, asa cum spatiul adopta forma hologramelor care apar in el. Sunt cunoasterea pura a oricarei experiente, care o strabate, atat pe ea, cat si obiectele din ea, asa cum spatiul strabate tot universul si obiectele din el. Este o recunoastere a adevaratei mele naturi, de Sine imposibil de perceput prin simturile mintii, a identitatii mele reale care nu poate actiona, nu se naste si nici nu moare si nici nu este afectata de experientele care apar in ea.

 Sursa: https://nondualitatea.wordpress.com/2016/01/01/remediul-pentru-frica-de-moarte/

--------------------------------------------------------------------------------------------

-----------------------------

Omul. Organismul uman. Curiozităţi

 

 Curiozităţi cu privire la organismul uman

Corpul uman ascunde încă multe taine şi continuă să-i uimească pe cercetători dar au fost descoperite, în timp, foarte multe despre cum funcționează corpul uman precum și o serie de curiozităţi cu privire la organismul uman.

În urma proiectului „Genomul uman”, s-a constatat că ADN-ul uman conţine 23.000 de gene, mult mai puține decât se credea.

•  Corpul uman conține aproximativ 5 litri de sânge.
•  70% din corpul uman este apă. La naștere, 80% din greutatea nou născutului este apă.
• Când cantitatea de apă din corp se reduce cu 2%, îți va fi sete, dacă scade cu 10%, ai halucinații, iar dacă pierzi 20% din apă, mori.
•  Odată la 7 ani, corpul își înlocuiește aproape toate celulele.
•  Durata vieții unei celule intestinale este de 12 ore. Cea a unei celule a peretelui stomacal, 2 zile. O celulă a pielii trăiește 4 săptămâni. O celulă nervoasă poate trăi până la 60 de ani.
•  În corpul uman sunt peste 1.200 de km de vase de sânge, iar capilarele unui adult, puse cap la cap, ar ajunge pentru înconjurul Pământului de aproape 4 ori. Numai un plămân conţine peste 300 de miliarde de vase capilare. Dacă ele ar fi puse cap la cap, s-ar întinde pe o distanţă de 2.400 km.
•  Jumătate din greutatea nou-născutului este câștigată în ultimele 7 săptămâni de sarcină.
•  Nevoile medii de somn sunt de 14-22 ore pe zi la un copil până la o lună, 13-15 ore la unul spre 1 an, 10-12 ore până la 6 ani, 9 ore la 12 ani și 7 ore și jumătate la un om adult.
•  În primul an de viață, un nou născut fură din perioada de somn a părinților 400-700 de ore.
•  Media duratei unui vis la om este de 4-5 minute, iar majoritate viselor sunt alb-negru.
•  Un adult are mai puţine oase în corp decât un copil. Ne începem viaţa cu 300 de oase dar, pentru că anumite oase se unesc în timpul creşterii, la maturitate mai avem doar 206. Dintre acestea, mai mult de jumătate se află în mâini şi picioare. Un picior are 26 de oase.
•  Oasele umane sunt foarte rezistente și pot suporta greutăți mari fără a fi rupte sau strivite. Femurul, în consistența sa osoasă, este mai tare decât betonul.
•  Dinții unui om sunt tari ca piatra, iar mandibula este cel mai dur os din organism.
•  Osul hioid, care susține mușchiul limbii este singurul os din corp care nu atinge niciun alt os.
•  Degetele mari de la picioare sunt printre cele mai importante structuri ale corpului nostru. Datorită lor, un om îşi poate păstra poziţia verticală şi-şi poate menţine echilibrul.
•  Piciorul unui om conține 250.000 glande sudoripare.
•  Când doarme, un om se lungește cu cca 8 milimetri, pentru ca dimineaţa să revină la înălțimea iniţială. Motivul este forţa gravitaţională care acţionează asupra cartilagiilor.
•  Testiculele unui bărbat produc 10 milioane de spermatozoizi în fiecare zi – suficient pentru ca acesta să poată repopula planeta în doar 6 luni.
•  Ovarele conţin cca jumătate de milion de ovule. Cu toate acestea, doar 400 dintre ele au ocazia de a da naştere unei noi vieţi.
•  Cea mai mare celulă a corpului uman este ovulul, iar cea mai mică, spermatozoidul.
•  Aşa cum amprentele digitale sunt unice, și amprenta limbii fiecărei persoane este unică.
•  Dacă saliva nu poate dizolva ceva, atunci nu-i putem simți gustul.
•  Chiar dacă nu este la fel de sensibil precum cel al unui câine, nasul uman poate percepe până la 50.000 de mirosuri diferite.
•  În ureche există cca 4.000 de glande generatoare de ceară.
•  Urechile pot distinge peste 300.000 de tonalități.
•  Toți bebelușii se nasc cu ochii albaștri.
•  Ochiul uman este capabil să distingă cca 1 milion de culori diferite şi să obţină mai multe informaţii decât cel mai performant telescop construit vreodată.
•  Când o persoană moare, văzul este primul care dispare, iar auzul este ultimul simț perceput.
•  Cel mai mare și mai greu organ al corpului este pielea. Ea cântărește cca 3 kg și poate acoperi, în cazul unui adult, o suprafaţă de 2 m². În timpul vieţii, un om pierde până la 18 kg de piele moartă.
•  Pe un cm² de piele se află cca 3 milioane de celule, 5.000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre pentru durere, 10-25 receptori tactili și corpusculi termosensibili, 4 metri de fibre nervoase, 1 metru de vase sanguine și peste 100 de glande sudoripare.
•  În corpul fiecăruia dintre noi trăiesc bacterii a căror greutate totală atinge 2 kg. Numai în gură, un om are până la 40.000 bacterii. Fiecare centimetru pătrat de piele conţine cel puţin 32 de milioane de bacterii. Din fericire, cele mai multe sunt inofensive.
•  Picioarele conţin peste 500.000 de glande sudoripare, care pot elimina până la jumătate de litru de transpiraţie pe zi.
•  Când atingem un obiect, semnalul circulă prin corp prin intermediul nervilor cu peste 200 km/h.
•  Aproximativ 50.000 de celule din corpul tău au murit şi au fost înlocuite chiar în timp ce citești acest articol. Scheletul tău este unul nou la fiecare 3 luni şi ai o piele nouă în fiecare lună.
•  Sunt necesare cca 200.000 de încruntări pentru apariția unui rid permanent pe frunte.
•  Fără pigmenți, pielea noastră ar fi excesiv de albă. Însă vasele sanguine de la suprafața pielii adaugă un strop de roșu. Pigmentul galben și melanina sepia sunt create de razele ultraviolete. Aceste 4 nuanțe sunt amestecate pentru a da naștere culorilor de piele pentru toate rasele.
•  Unghiile de la mâini cresc în medie de 6 ori mai repede decât cele de la picioare.
•  Părul uman crește anual în medie cu 10 cm, iar unghia cu 6 cm.
•  Locul în care părul uman creşte cel mai repede este barba. Bărbații petrec 3.300 ore din viață pentru a se bărbieri. Dacă nu ar fi bărbierită, barba ar putea ajunge la 9 metri într-o viață de om.
•  Unghiile şi părul sunt alcătuite din aceeaşi substanţă: cheratina.
•  O persoană pierde, în medie, 50 de fire de păr pe zi şi peste 10 miliarde de particule de piele moartă. Un fir de păr poate suporta o greutate de 100 de grame.
•  Culoarea părului depinde de un pigment numit melanină. Pe măsură ce îmbătrânim se secretă tot mai puțină melanină și se formează mici bule de aer, apărând astfel aspectul cărunt al părului.
•  Un bărbat obișnuit mănâncă în jur de 50 de tone de alimente şi bea circa 50.000 de litri de lichide de-a lungul vieții pentru a-și menține o greutate de 80 de kg.
•  Un om poate rezista până la 40 de zile fără mâncare, 6 zile fără apă şi 6 minute fără aer. El nu poate rezista fără să doarmă mai mult de 11 zile. Acestea însă sunt limitele maxime, care depind atât de factorii de mediu, cât și de condiția fizică a individului.
•  Dacă ați mânca fiind așezați în cap, mâncarea s-ar duce în sus, deoarece mușchii esofagului vor continua să împingă mâncarea către stomac.
•  Acidul gastric pe care stomacul omului îl produce pentru a digera mâncarea este atât de puternic, încât poate dizolva o lamă de ras. Din fericire pentru noi, celulele din mucoasa gastrică a stomacului se înnoiesc la 2-4 zile, nelăsând timp acizilor să le dizolve. Stomacul trebuie să-și refacă rapid mucoasa de protecție, pentru a evita auto-digerarea cauzată de propriii acizi.
•  Stomacul unui adult poate cuprinde până la 1,5 litri de hrană.
•  Intestinul gros are o lungime de 1,5 m și un diametru  de 6,5 cm. Intestinul subțire are o lungime de 7-8 m și un diametru de 3 cm.
•  Durata medie a digestiei în intestinul subțire este de 4 ore. În intestinul gros, mâncarea este apoi digerată  de la 4 ore până la 3 zile.
•  Mâncarea ajunge în 8 secunde din gură în stomac. În medie, stomacul digeră o masă bogată în grăsimi în 6 ore, în timp ce pentru o masă bogată în carbohidrați îi sunt necesare doar 2 ore.
•  Muşchii ochiului se mişcă de cca 100.000 de ori/zi. Pentru a vă imagina ce înseamnă acest lucru, gândiţi-vă că echivalentul unui asemenea efort pentru muşchii picioarelor înseamnă un traseu de 80 km zilnic.
•  Mușchiul ochiului este cel mai rapid. El se poate contracta în mai puțin de o sutime de secundă.
•  Pentru a te încrunta, foloseşti 43 de mușchi ai feței. Pentru a zâmbi, nu ai nevoie decât de 17.
•  Cel mai mare mușchi este latissimus dorsi, un mușchi plat de pe spate care intră în acțiune în timpul mișcării brațului.
•  Cel mai puternic mușchi din corpul uman este limba.
•  Corpul folosește 300 de mușchi pentru a sta în poziție dreaptă și 200 de mușchi când pășește.
•  Dacă toți cei 600 de mușchi ai corpului uman s-ar încorda în același timp și în aceeași direcție, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.
•  Peste 70% din bolile existente în lume se transmit prin secrețiile nasului și ale gâtului.
•  Aorta este cel mai mare vas sanguin din corpul uman. În cazul unui om adult, ea are diametrul unui furtun de grădină. La polul opus se află capilarele. Acestea sunt atât de subţiri, încât este nevoie de 10 astfel de vase, puse unul lângă altul, pentru a egala grosimea unui fir de păr.
•  Mărimea inimii unui om este egală cu cea a propriului pumn.
•  O picătură de sânge are nevoie de doar 30 de secunde pentru a face un circuit complet al corpului.
•  Inima bate de cca 2.700.000.000 de ori de-a lungul vieții. Ea continuă să bată și după ce este scoasă din corp. Chiar dacă este tăiat în bucăți, mușchiul inimii va continua să bată un timp.
•  Inima pompează mai mult de 6 litri de sânge pe minut, adică 10.000 de litri pe zi.
• Inima femeii bate ceva mai repede decât a bărbatului.
•  În momentul primei respirații, un nou născut inspiră de 50 de ori mai puternic decât un adult.
•  Viteza aerului eliminat în timpul unui strănut este de 160 km/h. Nu se poate strănuta cu ochii deschiși.
•  Un om inspiră şi expiră de circa 23.000 de ori pe zi.
•   Plămânul drept reţine întotdeauna mai mult aer decât cel stâng.
•  O persoană obișnuită respiră cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vieții.
•  Capul unui copil cântăreşte cât un sfert din greutatea corpului lui. La maturitate, capul reprezintă doar a opta parte din greutatea trupului.
•  În momentul naşterii, creierul unui copil conţine circa 14 miliarde de celule, număr care nu mai creşte până la sfârşitul vieţii. Creșterea creierului se oprește în jurul vârstei de 15 ani.
•  După vârsta de 25 de ani, creierul uman începe să piardă până la 100.000 de celule zilnic. După 50 de ani, creierul uman îşi reduce simţitor volumul.
•  În prima lună de viaţă, un copil învaţă atât de multe lucruri, încât sinapsele din creierul său cresc de la 50 de miliarde la 1.000 de miliarde. Dacă şi corpul lui s-ar dezvoltă cu aceeaşi viteză, copilul ar cântări 77 de kilograme după numai o lună de viaţă.
•  Din cantitatea imensă de informație primită de creier, doar 126 biți/secundă sunt receptați în mod conștient, restul fiind receptați de subconștient.
•  Creierul uman generează într-o zi mai multe impulsuri electrice decât toate telefoanele mobile din lume la un loc. Numărul de neuroni din creierul uman ajunge la 100 de miliarde. Matematicianul John von Neumann a calculat că mintea umană poate înmagazina 280 de mii de miliarde de biți de memorie. Celulele creierului uman pot stoca de 5 ori mai multă informație decât Enciclopedia Britanică. Creierul este mult mai activ noaptea decât în timpul zilei.
•  Creierul continuă să transmită impulsuri electrice timp de 37 de ore după moarte.
•  Pentru a desfășura procesul gândirii, creierul are nevoie de mari cantități de energie. De aceea, după un intens proces de gândire, simțim aceeași oboseală ca și în cazul muncii fizice.
•  Atenția acordată jocurilor video consumă tot atâtea calorii cât mersul pe jos cu 3,5 km/oră.
•  Media înălțimii la femei este cu cca 10 cm mai mică decât media înălțimii la bărbați.
•  Bărbaţii mai scunzi de 1,28 m şi femeile mai scunde de 1,18 m sunt considerați pitici.
•  Femeile clipesc de două ori mai des decât bărbaţii.
•  Din punct de vedere fizic, o femeie este aptă de a naște 35 de copii de-a lungul vieții.
•  Femeia secolului 17 dădea naștere în medie la 13 copii.
•  Organismul unei femei are nevoie o oră în plus de somn față de cel al unui bărbat.
•  Oamenii sunt singurii care fac sex stând față în față.
•  Durerea de cap nu este o scuză bună pentru a nu face sex, deoarece endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect analgezic. Sărutul îmbunătățește aspectul pielii, ajută circulația și alină durerile de cap.
•  O persoană din 2 miliarde va atinge vârsta de 116 ani.

Distribuie!

 portaluldestiri March 14, 2016 Ştiri locale

===================================== 

Decalogul Chomsky! Cele zece tehnici de manipulare ale poporului

Nimic nu e ceea ce pare! 
Vezi cele zece tehnici de manipulare ale poporului: Decalogul Chomsky!

Vezi zilnic ca se intampla ceva. Vezi cum cad guverne. Vezi cum se schimba ministri. Vezi mereu aceeasi oameni in piata, aceeasi oameni la televizor. Crezi ca este o coincidenta? Nu! Este o permanenta manipulare. Cum crezi ca reusesc oamenii sa protesteze pentru idealuri dupa un program bine stabilit, cum ar fi intre orele 17 si 24. Cum ti se pare ca poporului tot timpul i se cauta un stapan?

Noam Chomsky a identificat si a explicat, prin intermediul unei formulari pe intelesul tuturor, regulile de baza ale manipularii pe care se bazeaza puterea politica in lume, reguli pe care acesta le numeste “strategii ale diversiunii.” Aceste regulii au fost sitentizate in ceea ce poate fi numit “Decalogul Chomsky”.

Decalogul Chomsky

1. Poporul trebuie sa aiba mereu mintea ocupata cu altceva decat cu problemele lui adevarate

Pentru aceasta: Sa distragi permanent atentia de la problemele sociale reale, indreptand-o catre subiecte minore, dar cu mare impact emotional.

Fereastra prin care ne este bagata pe gat homosexualitatea! Urmeaza pedofilia si canibalismul…

2. Poporul trebuie sa perceapa conducatorii drept salvatori ai natiunii

Pentru aceasta: Inventeaza false amenintari, ori creeaza probleme grave, care ingrijoreaza real ai angajeaza opinia publica, iar apoi ofera solutiile.
Un exemplu: Favorizeaza insecuritatea cetatenilor, apoi guvernarea providentiala salveaza natiunea in temeiul legilor represive cerute de popor, cu pretul limitarii propriilor libertati democratice.

Secretele interzise ale Bisericii! Ce este adevar si ce este minciuna?!

3. Poporul trebuie permanent pregatit pentru mai rau

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficiala, integral asumata de guvern), “gri” (partial asumata) si “negre” (niciodata asumata) trebuie sa promoveze imaginea unui guvern in permamenta preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. In acest fel, cel mai mare rau devine suportabil daca e administrat in portii anuale, conform unui program anuntat.

4. Poporul trebuie sa creada ca si ceea ce guvernele ii pregatesc spre a trai mai rau este tot pentru binele sau

Pentru aceasta: Sa obtii acordul de moment al poporului pentru masuri economice dure din viitor. Omul se obisnuieste cu ideea si inghite tot, daca e prevenit si amanat.

5. Poporul trebuie sa aiba o gandire care sa nu-i permita sesizarea legaturii dintre cauze si efecte

Pentru aceasta: Sa te adresezi oamenilor ca si cum ar avea cu totii o gandire infantila. In felul acesta, indrepti multimile spre un tip de gandire superficiala, naiva si cu predispozitie la intoxicari informationale.

6. Poporul trebuie dezobisnuit sa problematizeze realitatea si sa actioneze sub impulsul emotiilor

Pentru aceasta: Sa faci tot timpul apel la sentimente si la reactii glandulare, nu la ratiune. Sa incurajezi reactiile emotionale, pentru ca sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obisnuit cu satisfactii ieftine, care sa-i ocupe timpul si sa-l demotiveze in atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de invatamant corupt si nefunctional este instrumentul ideal de a tine cetatenii in ignoranta si a manipula opiniile colective dupa bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie sa aiba acces la mijloace de informare completa, exacta, corecta si obiectiva

Pentru aceasta: Sa incurajezi financiar acele mijloace de comunicare in masa care indobitocesc publicul si il tin legat de emisiuni si seriale vulgare, ce trag inteligenta in jos.

9. Poporului trebuie sa-i fie indus spiritul turmei

Pentru aceasta: Sa stimulezi sentimentul individual de culpa, de fatalitate, de neputinta. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turma si sunt usor de controlat.

10. Poporul nu trebuie sa creada in existenta strategiilor si mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Sa apelezi la toate cuceririle stiintelor pentru a cunoaste punctele slabe din psihologia individului si a multimilor. In acelasi timp, sa discreditezi aceste cunostinte prin mass-media, astfel ca poporul sa nu creada in mijloacele si strategiile statale de manipulare.

Chomsky este deosebit de cunoscut in lumea intreaga datorita activitatii sale politice desfasurate, indeosebi in ceea ce priveste critica violenta la adresa politicii externe desfasurata de catre Statele Unite ale Americii , dar si la adresa guvernelor unor altor mari puteri.
sursa: e-dimineata.ro

Sursa:  http://m.caplimpede.ro/nimic-nu-e-ceea-ce-pare-vezi-cele-zece-tehnici-de-manipulare-ale-poporului-decalogul-chomsky/
--------------------------------------

Glanda Pineala. Al 3-lea Ochi? Piramida si Ochiul... atotvazator!

Glanda Pineala. Al 3-lea Ochi. 

Piramida Si Ochiul atotvazator.

Cel Mai Mare Secret Al Masonilor-Illuminati Dezvaluit ?

Piramida Si Ochiul atotvazator: Este un simbol ocult masonic – Este un fapt dovedit prin scrierile părinţilor fondatori şi documentaţia masonica.

“Simbolul piramida si ochiul atot-vazator este de fapt reprezentatia simbolica a glandei pineale sau al treilea ochi . 

(In centrul creierului tau este o mica glanda numita glanda pineala)

Se numeste pineala pentru ca are forma unui con de pin. Acesta este centrul geometric exact al creierului tau ! Aceasta este foarte importanta in culturile antice”.

Kundalini.

Kundalini este puterea divină primordială din interiorul nostru, care, de obicei, este latentă (nemanifestată). Sediul ei este osul triunghiular de la baza coloanei vertebrale, numit sacru (Hieron Osteon). Grecii antici, care i-au dat aceasta denumire, i-au atribuit o semnificaţie deosebită, deoarece acest os ardea cel mai greu la incinerarea corpului. De asemenea, egiptenii acordau o mare importanţă osului sacru, ca fiind lăcaşul unei forţe supranaturale.

În Vest, osul sacru este simbolizat prin semnul Vărsătorului şi prin Sfântul Graal, recipientul apei vieţii. Kundalini (spirala, în sanscrită), apare încolăcită precum un şarpe şi de aceea i se mai spune Puterea Şarpelui. Ea a fost descrisă amănunţit în Upanişade.

Conştientizarea energiei Kundalini în fiinţa umană era considerată de către marii înţelepţi ai antichităţii drept cunoaşterea supremă. Această cunoaştere subtilă era rezervată numai celor care atingeau un înalt grad de puritate şi sfinţenie. Cel care avea acces la această cunoaştere se numea Maestru (guru/învăţător spiritual). Acesta, la rândul său, o transmitea în mod direct unui discipol (aspirant la adevărul absolut).

 

Regele Tutankhano  are acest sarpe kundalini. kundalini trecand chiar prin capul lui. ! Acesta este simbolul pe care i l-au oferit, reprezentand  activarea completa a glandei pineale, si ca chakrele  toate, s-au transformat acum in aceste sfere concentrice, si accesul dinspre taramurile inalte dimensionale trece direct prin capul tau.

 

Cand treci prin acestea meditatia Kundalini, Ideea este ca trebuie sa inalti sarpele kundalini. Adevarata inaltare a sarpelui Kundalini il reprezinta coliziunea impreuna a chakrelor in acet set de sfere concentrice. Atunci cand faci asta focalizezi totul intr-un punct din creierul tau. Aceasta reprezinta unirea chakrelor .

Sistemul esoteric al chakrelor

Chakrele sunt de fapt nivele diferite ale sufletului tau, si nivelurile pe care se gaseste functiile tale cerebrale si constiinta ta .( fapt dovedit si de stiinta ca aceste chakre exista ,ele mai sunt numite si centrii energetici sau centrii ai constiintei ).

 

Vechile culturi se pare că aveau un respect deosebit pentru glanda pineala ( al treilea ochi ), căci o întâlnim în nenumărate texte, picturi şi monumente. Sumerienii au făcut desene oamenilor Anunaki, care aveau în vârful coifurilor această formă, de con de brad. Osiris, zeul lumii subterane, din mitologia Egipteană, este prezentat arătând cum energia kundalini se urcă spre glanda pineala, punctul de întâlnire al tuturor energiilor.

Toiagul reprezinta Sarpele Kundalini, Iar Conul de Pin: Glanda pineala ( al treilea ochi )

Când toate chakrele se mută în jurul capului, având în centru glanda pineală, putem avea acces la celălalt tărâm. ( la alte dimensiuni mai inalte )

Zeul babilonian Thamus tine în mâna sa un con.

În Hinduism, zeiţa distrugerii si daramarii Vechiului pentru a purifica calea Noului., Shiva are părul coafat ca un con, având încolăcit în jurul gâtului un şarpe şi desenul celui de al 3 lea ochi, în mijlocul frunţii.

În Hinduism, zeiţa distrugerii si daramarii Vechiului pentru a purifica calea Noului., Shiva are părul coafat ca un con, având încolăcit în jurul gâtului un şarpe şi desenul celui de al 3 lea ochi, în mijlocul frunţii.

Zeul vinului, Bachus, este reprezentat ţinând în mână un sceptru ce are în vârf un con. Alcoolul nu a fost denumit întâmplător şi spirt ( eng.spirit ), ci ca fiind legat de spirit, pentru că el are capacitatea de a deschide glanda pineală.

Dionisus ( Dinoysos ) portarul lumii de dincolo, are în vârful lăncii tot un con. În Matei 6.22 Isus spune: “Luminătorul trupului este ochiul (atenţie ochiul, adică al 3 lea ochi, nu ochii). Dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.”

Credeţi că toate acestea sunt simple întâmplări şi cei în cauză nu ştiau ce fac? Dacă încă vă mai îndoiţi, iată încă ceva care ar trebui să vă dea foarte serios de gândit! În piaţa Vaticanului, în zona denumită Curtea Conului, cea mai mare statuie are forma unui con de brad. 

 

Lângă ea se află un sarcofag deschis, asemenea celui din Camera Regilor din marea piramidă. Se ştie că acesta este simbolul dispariţiei morţii şi a tranziţiei către viaţa spirituală. Şi asta nu e totul. Lângă acestea se află un leu asemănător Sfinxului din Egipt, având la baza inscripţii cuneiforme. Care să fie oare legătura dintre creştinism şi vechii egipteni?

Şi neaşteptat, iată că însuşi papa are în vârful sceptrului său, bineînţeles un con de brad!

 

Desigur este deja prea mult ca toate acestea să fie simple coincidenţe. Este clar că ele reflectă vechi cunoştinţe, ţinute în secret, cu străşnicie de-a lungul mileniilor, departe de cei mulţi.

Trezirea glandei pineale are efecte extraordinare asupra expandării conştiinţei şi deschide accesul la toate cunoştiinţele universale. Această glandă se activează după ce nu mai este bombardată de fotonii trimişi de ochi, deci în prezenţa întunericului. Ea emite apoi melatonină, o substanţă care calmează sistemul nervos, înainte de culcare.

 

Stările de somn şi visare sunt similare cu cea de meditaţie, transă, hipnoză, sau experienţe mistice. Dimetriltriptamina (DMT) este o altă substanţă pe care glanda pineală o secretă, dând un ultim impuls în vederea deschiderii porţii spirituale. Această substanţă este aceeaşi cu cea folosită în poţiunile şamanilor, fiind extrasă din plante ca, yopo, sau ayahuasca, în scopul de a face experienţe de dilatare a timpului, călătorii în timp, călătorii în tărâmuri paranormale, întâlniri cu fiinţe spirituale, etc.

În interiorul său, glanda pineală este umplută cu apă, care în timp se calcifiază, datorită dietei greşite, fluorului din pasta de dinţi, fluoritei din apă, sau băuturilor carbogazoase. Simbolismul din Biblie, referitor la semnul fiarei, situat pe frunte (punctul negru), reprezintă situaţia când eşti prizonier în lumea materială, fără a avea acces la cea spirituală, adică trăieşti în întuneric, cum este cazul majorităţii oamenilor de pe Pământ. Structura interioară a glandei este similară cu a retinei ochilor, de aceea ea a fost denumită al 3 lea ochi, sau ochiul spiritual.

 

Ea lucrează asemenea unui televizor, furnizând imagini şi sunete, alimentate de imaginaţie. De aceea, atunci când închidem ochii încă mai putem vedea imagini, sau avem capacitatea de a vizualiza conştient, folosindu-ne ochiul minţii. Desigur, nu tot ce apare în creier este din cauza glandei pineale, doar când călătoreşti în timp, când ai vise, aceasta făcându-se prin interfaţa dintre cele două lumi. În absenţa luminii, în jurul glandei pineale se formează un scut electromagnetic, care are rolul de a o izola de toate radiaţiile exterioare, din spaţiu-timp, în scopul de a recepţiona informaţii din timp-spaţiu. Înăuntrul său, se formează mici molecule de microclusteri, care se transformă în unde, permiţând percepţia.

 

Nu întâmplător glanda pineală are cea mai mare concentraţie de sânge din corp, ci pentru că are nevoie de multă energie, pentru a se activa. În scopul de a-i uşura deschiderea trebuie să devenim conştienţi şi să ne acceptăm în totalitate, considerându-ne fiinţe divine.

 

Substanţe ca LSD sau DMT, au capacitatea de a o deschide forţat şi de a-i accelera funcţionarea, însă câteodată, pot duce la blocarea ei, apărând dereglări. Halucinaţiile apar ca urmare a lipsei de somn, când melatonina este secretată în timp ce eşti treaz. Aceasta se întâmplă în cazul bolnavilor de schizofrenie. Glanda pineală trebuie privită deci ca fiind o poartă hiperdimensională naturală.

 

Studiul timpanului urechii, a arătat că poziţia acestuia este în unghi. După modelul său a fost realizat un microfon tridimensional, apoi sunetul a fost redat în difuzoare holografice, obţinându-se un sunet holografic, similar cu o hologramă din lumină. Lobii urechii au unghiurile egale cu cele ale marii piramide din Egipt, după care se poate forma un tetraedru regulat, care atunci când stăm aşezaţi cu faţa în sus, are în centrul său, ce credeţi? Glanda pineală.

Acest secret a fost tinut in secret chiar in fata ochilor nostrii, desenul de mai jos este poserul codul lui da vinci

 

Nu-i aşa că natura este mai inteligentă decât cea mai fantastică imaginaţie omenească? Şi ca o consecinţă a acestei structuri geometrice, ce se formează la nivelul creierului, putem înţelege în sfârşit mesajul ascuns, de secole, în simbolul de pe spatele bancnotei de un dolar şi anume ochiul din piramidă.

 

 

Desigur, acuma ne punem întrebarea dacă şi cum am putea realiza un dispozitiv, bazat pe acest principiu? Sau dacă s-a realizat deja? În principal am avea nevoie de un recipient umplut cu apă pură, un sistem capabil de a realiza scutul electromagnetic şi un mecanism pentru a îl acorda, apoi maşina timpului ar fi pregătită pentru călătorii în lumile din timp-spaţiu. Ca metodă de a prelua imaginile ar putea fi folosirea unui gaz ionizat, bazat pe principiul ecranului TV.

 

Nenumărate surse de informare credibile ne spun că guvernul American a realizat de mult acest tip de vehicul stelar. Dezvăluiri ascunse s-au făcut mai ales prin intermediul filmelor, aşa zise ştiinţifico-fantastice, care în realitate au avut scopul de a pregăti conştiinţa umanităţii, pentru etapa următoare a evoluţiei sale, în care aceste tehnologii vor fi la ordinea zilei. Un exemplu este filmul Contact, în care omenirea, intrând în comunicaţie cu o civilizaţie din constelaţia Vega, primeşte planul de fabricare a unei astfel de maşini, care este apoi realizată şi testată.

 

Se poate observa cum părţile componente sunt, rezervorul şi inelele care, prin rotire cu o viteză foarte mare, creează scutul electromagnetic.’

 

În epava navei prăbuşite la Roswell, în 1947, s-a găsit un cub capabil de a se deschide şi a arăta viitorul. El a fost denumit looking glass, fiind utilizat printre altele, pentru a falsifica alegerile prezidenţiale din anii 2000 şi 2004, ale lui George Bush.

Biologul american Dan Burish a făcut dezvăluiri senzaţionale despre proiectul Majestic, în care timp de 10 ani a făcut studii secrete în microbiologie, în Aria 51, împreună cu o rasă de extratereştri, venită din viitor, care fiind originară de pe Pământ, a suferit nişte dereglări genetice, ca urmare a unor cataclisme ce au avut loc în anul 2012. El a refăcut genetic sămânţa originară, ce a stat la baza vieţii pe Pământ şi a observat cum se poate crea şi modifica ADN-ul cu ajutorul vibraţiilor. Filmul The Last Mimzy este o dezvăluire ascunsă a tehnologiei looking glas şi a proiectului Majestic 12. Este vorba de doi copii care găsesc un cub venit din viitor, cu scopul de a lua o mostră de ADN, în vederea salvării acelei rase. În finalul filmului cubul crează o gaură de vierme, necesară călătoriei în timp.

 

În decembrie 2006, însă, toate aceste tehnologii de citire a viitorului, au fost dezactivate, deoarece se pare că ele pot influenţa negativ transformările ce vor avea loc în anul 2012 şi mai ales este vorba de inversarea axei polilor.

 

Un lucru foarte interesant apărea atunci când ajungeau la anul 2012; totul devenea alb şi nu erau capabili să mai vadă nimic. Totodată apărea o succesiune de viitoruri paralele, greu de descifrat chiar şi pe calculator. Dacă observatorul avea gânduri catastrofice, atunci vedea catastrofe şi distrugerea Pământului. Astfel au înţeles că viitorul nu poate fi prevăzut cu adevărat cu nici un fel de dispozitiv, căci el este în continuă transformare, în funcţie de gândurile şi emoţiile oamenilor.

 

Exista doar doua emotii fundamentale: Frica Si Iubirea. Este timpul sa alegem Iubirea ( 90% din populatia globului traiesc in frica, teama si stres ).

De aceea vreau să subliniez, foarte clar, pentru toată lumea, că tot acest bombardament de profeţii catastrofice, începând cu cele din Biblie şi continuând cu cele ale lui Nostradamus, babei Vanga şi multe altele, care sunt astăzi la modă, nu trebuiesc luate în consideraţie!

 

Fiecare din aceşti profeţi a văzut doar o probabilitate a viitorului, care a fost influenţată de diverse polarităţi ale conştiinţei universale şi umane şi interpretată de propria minte logică, în funcţie de gradul său de înţelegere. Cum se vor petrece lucrurile cu adevărat nimeni nu poate spune cu precizie. Viitorul se scrie de către noi în fiecare moment şi depinde de noi dacă vom experimenta catastrofe naturale, războaie, sau vom face o tranziţie calmă, liniştită spre Noua Lume.

 

Dintr-o altă epava a unei nave extraterestre, în timpul celui de al doilea război mondial, au fost recuperate scaunul de pilotaj şi ecranul de proiecţie. Rezultatul a fost de-a dreptul uimitor şi anume, persoanei aşezate în acest scaun, i se amplificau gândurile, transformându-le în realitate şi era capabilă de a vedea în timp şi spaţiu. El funcţionează ca o interfaţă a conştiinţei, asemănător cu un amplificator psihic şi era folosit în scopul propulsării navei prin puterea mentală. A fost denumit scaunul Montauk.

 

Şi iarăşi prin filme s-a dezvăluit existenţa acestei tehnologii superavansate. În filmul Stargate colonelul O’Neal foloseşte scaunul străbunilor, în care puterea mentală îi este amplificată, fiind capabil să îndepărteze flota inamică, aruncând asupra ei globuri de foc. În filmul Minority Report, oameni, având puteri paranormale, aşezaţi în scaune plutitoare, îi transmiteau lui Tom Cruise imaginile pe un ecran gazos. În filmul XMen, se foloseşte un astfel de scaun pentru a-i depista pe mutanţii dispăruţi. În Total Recall, Arnold Schwartzeneger utilizează şi el un scaun miraculos, pentru a călători pe Marte.

 

Cercetările făcute în viitor cu acest scaun au găsit că, după 21 decembrie 2012, graficul nu mai are forma sinusoidală, ci devine o linie dreaptă. Subiecţii simţeau în acel punct, un baraj energetic, pe care nu erau capabili să îl treacă, fiind respinşi cu brutalitate. În acelaşi timp însă experimentau o expandare bruscă a conştiinţei, până la nivelul cosmic, în care nu mai există nici timp nici spaţiu, putând fi orice, o galaxie, sau un atom şi având acces la toate cunoştiinţele universale. Ciudat nu-i aşa?

Tehnologia Porţii Stelare, asemănătoare cu cea din filmul Stargate SG1, a fost realizată, după modelul celei rămase de la Atlantida, însă ulterior a fost îngropată sub gheaţa din Antarctica, pentru a nu permite unor entităţi negative să distrugă Pământul.

 

O altă realizare tehnologică secretă este Jump Room, în care cel ce intră se trezeşte instantaneu pe Marte, unde de altfel a fost realizată o bază, pentru evacuare, în caz de cataclisme.

 

Cercetătorul rus Serghey Smeliakov, a avut ideea de a diviza spirala timpului din calendarul Mayaşilor, la numărul de aur (1,618) care, după cum am mai spus este prezent peste tot în natură, în creşterea şi dezvoltarea organismelor, precum şi a galaxiilor. El a văzut că în punctele de diviziune au avut loc mari transformări istorice în evoluţia umanităţii, cum ar fi ridicări sau prăbuşiri de mari imperii, războaie, etc. Cu cât ne apropiem de anul 2012 succesiunea acestor puncte critice se accelerează, fiind unul în 2009, câteva în 2010, apoi vor avea loc la intervale de o lună, o săptămână, iar în ultimul an în fiecare zi!

 

Evoluţia nefiind un proces liniar, ci unul exponenţial, în ultima etapă va avea loc un salt brusc, care practic ne va propulsa pe o altă treaptă de existenţă, dezvoltându-ne toate abilităţile paranormale adormite. Practic, Pământul va trece printr-o poartă stelară şi va intra în timp-spaţiu, având o nouă vibraţie.

………….>   Important De Stiut !

Este demonstrat ca epifiza este legata direct de functiile sexuale, iar abstinenta (  abținerea de la excese;) sexuala o actioneaza destul de puternic – de aici putem trage concluzia ca in spatele acestui secret se afla o conspiratie la nivel global, si spun asta penru ca, majoritatea mesajelor subliminale sunt cele cu referire la SEX. De fapt,  putem vedea foarte clar si cu ochiul liber ca traim intr-o societate care promoveaza comportamentul sexual degenerat.

Mesaj sunlimianl -sex – Observati cuvantul sex intre spatiile goale… pt mai multe mesaje sublimiale  apasa clixk pe subiectul Mesaje Sublimianle — din freapta paginii –>

Al treilea ochi la reptile !

 

Argumentul unor cercetatori este ca la fiintele vii cel de-al treilea ochi nu este chiar o raritate. Cel mai des, acesta se gaseste la reptile, in special la serpi si sopirle. La aceste animale acesta este reprezentat de un ochi pe ceafa, pentru care exista in craniu chiar un orificiu usor de observat.

 

Cel de-al treilea ochi al reptilelor este acoperit cu o piele semitransparenta, ceea ce i-a determinat pe cercetatori sa presupuna ca ochiul respectiv lucreaza nu numai in spectrul luminat. Enigma a fost dezlegata mai tirziu: s-a dovedit ca acest organ este foarte sensibil la spectrul milimetric al razelor, chiar si la cimpul magnetic. Se presupune de asemenea ca al treilea ochi percepe ultrasunetele si infrasunetele.
Acest lucru le face pe reptile sa fie niste prevazatori extraordinari ai cataclismelor naturale: cutremure, eruptii vulcanice si chiar furtuni magnetice.

Este clar ce se intimpla cu reptilele, dar ce se poate spune despre oameni?

Observand ca  acest organ  este foarte sensibil la spectrul milimetric al razelor  si la cimpul magnetic, atunci ne putem da seama de ce traim intr-o societate care ne bobmbardeaza creierul zilnic cu tehnologiii ce emit raze si campuri magnetice – Televizor, Telefon Mobil ,Computer etc.

S-a demonstrat ca aceste aparate emit unde-electromagnetice care afecteaza creierul uman. Concluzia este ca aceste aparate de care suntem dependenti ( atasati )  de zi cu zi, au fost create in asa fel incat sa afecteze glanda pineala ( al treilea ochi ).

Flurorul – Substanta toxica introdusa in  apa pe care o consumam  —> inhibator al Glandei Pineale

Sunt foarte multe substante toxice ce sunt introduse in mancare, bauturi…Dar cea mai toxica este substanta din apa pe care o consumam zilnic si din pasta de dinti – FLUORUL ( este pusa si foarte bine ,deoarece voi parintii obligati copii sa se spelke pe dinti inainte de culcare si ea ramane in trup si actioneaza toata noaptea.)

“Fflorul nu are nici un efect benerfic asupra organismului – Ea este data special ca inhibator al Glandei Pineale” Aryana Havah

Secretul Suprem Ascuns In Planul Vizibil

Illuminati-i sau „Iluminaţii” reprezintă aşa-numita elită planetară, grupul persoanelor care îşi autoarogă supremaţia asupra destinului umanităţii. Faptul că au ales tocmai termenul „iluminat”, folosit în tradiţia spirituală pentru fiinţele care au avut acces la anumite revelaţii divine esenţiale, nu este decât o dovadă în plus a imensei aroganţe a Illuminati-lor. Această grupare ultrasecretă are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate.

Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani.

Informatiile de pe aceasta pagina sunt preluata ( in mare parte ) din cartea   Anul 2012 Un Sfarsit Sau Un Inceput ? – Teodor Rosca
Sursa:
http://revolutiaiubirii.wordpress.com/glanda-pineala-%E2%80%93-al-3-lea-ochi/